Ieremia 32:39 - Biblia în versuri 2014

³⁹ Atunci, o cale vor avea Și-o inimă de-asemenea, Prin care va-nvăța oricine, Să aibă teamă-n veci, de Mine, Spre fericirea tuturor, Precum și a urmașilor.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁹ Le voi da o singură inimă și o singură cale, ca să se teamă de Mine tot timpul, spre fericirea lor și a copiilor lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁹ Le voi da o singură inimă și un singur drum – ca să se teamă de Mine tot timpul, favorizându-și astfel fericirea lor și a copiilor lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁹ Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de mine în toate zilele, spre binele lor și al fiilor lor de după ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁹ Le voi da o inimă și o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁹ Și le voi da o inimă și o cale ca să se teamă de mine în toate zilele, pentru binele lor și al copiilor lor după ei.

Ieremia 32:39 Mawu Ofanana

Geneza 17:7

Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!

Geneza 18:19

Eu îl cunosc. Știu ce-o să fie: În vremea care va să vie, El are ca să poruncească Neamului său, ca să păzească, Mereu, doar calea Domnului, Făcând după porunca Lui, Ca Domnul – precum i-a promis – Să împlinească tot ce-a zis.”

Geneza 22:12

„Să nu pui mâna pe băiat, Căci știu acum, cu-adevărat, Că tu te temi de Dumnezeu Și că ai să-L asculți mereu. Pe al tău fiu – văzut-am bine – Nu l-ai cruțat tu, pentru Mine.”

2 Cronici 30:12

În Iuda, mâna Domnului, La inima poporului – În acea vreme – a lucrat, Încât cu toți au ascultat Porunca împăratului Și-a căpeteniilor lui.

Psalmi 112:1

Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați! Ferice e de omul care, Mereu, teamă de Domnul are Și în porunca Domnului, Își va afla plăcerea lui!

Psalmi 128:6

Să-ți vezi copiii și pe cei Pe care îi vor naște ei! Pace, să facă Dumnezeu, Să fie-n Israel, mereu!

Psalmi 86:11

Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.

Proverbe 23:17

Nu-i pizmui pe mincinoși – Pe oamenii cei păcătoși – Ci-n a ta inimă, mereu, Frică să ai de Dumnezeu,

Isaia 35:8

O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.

Isaia 52:8

„Străjerii tăi, pe zid, se-adună, Iar glasurile lor răsună, Căci ei sunt plini de bucurie Și chiuiesc de veselie, Că ochii lor pot ca să vază Cum Domnul, în Sion, Se-așează.

Isaia 65:23

Degeaba n-au să mai muncească Și nu au să mai zămislească Copii, pe care-apoi, în țară, Să-i vadă cum au să le piară, Ci o sămânță vor fi – iată – De Domnul binecuvântată Și împreună vor putea, Cu ai lor fii, de a ședea.

Ieremia 24:7

O inimă, ei vor avea Și să-nțeleagă, vor putea, Precum că Domnul sunt doar Eu. Astfel, vor fi poporul Meu, Iar Eu – atuncea – am să fiu Drept Dumnezeul lor Cel viu. Voi face să le meargă bine, Dacă se-ntorc, din nou, la Mine, Din toată inima și vor Să fie iar, al Meu popor.

Ieremia 31:33

În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Ieremia 32:40

Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.

Ieremia 6:16

„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”

Езекиел 36:26

O inimă nouă, apoi, Și un duh nou așez în voi. Scot inima din piatră care În trup o poartă fiecare Și-o inimă de carne – iată – În locul ei vă va fi dată.

Езекиел 37:22

Un singur neam ei au să fie În Israel, pentru vecie, Pe munții Israelului Și pe cuprinsul țării lui. Un singur neam ei au să fie Și-o singură împărăție, În fruntea cărei, așezat, Va fi un singur împărat. Două împărății, de-acum, N-au să mai fie, nicidecum, Pentru că neamurile-acele, Două, n-au să mai fie ele.

Езекиел 37:24

Iar Robul Meu, David chemat, Are să fie împărat. El va domni peste popor, Căci fi-va un singur păstor. Poruncile au să-Mi păzească, Iar legea au să Mi-o-mplinească.

Езекиел 37:25

Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.

Ioan 14:6

L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!

Ioan 17:21

Pentru ei, Tată, Mă rog Ție, Căci vreau – ca ei – una să fie, Așa precum Tu ești în Mine – La fel cum și Eu sunt în Tine – Pentru-a putea și ei, apoi, Să fie tot una, cu Noi, Să creadă lumea, ce am zis, Când spus-am că Tu M-ai trimis.

Fapte 13:33

Azi, pentru noi – copiii lor – A împlinit-o – cum v-am spus – Prin învierea lui Iisus, Așa precum fusese zis Și cum, în Psalmul doi, stă scris: „Iată că Tu ești Fiul Meu, Pe care azi, L-am născut Eu.”

Fapte 2:39

A fost astă făgăduință, Făcută oricărei ființă, Din lume: ea e pentru voi, Pentru copiii voștri-apoi, Și pentru toți cari, pe-al lor drum, Departe sunt, de ea, acum, În orișicât va fi de mare Numărul celora pe care O să îi cheme Dumnezeu, La El, prin vremuri, tot mereu.

Fapte 3:26

Domnul, pe Robul Său, Iisus, Trimisu-L-a – precum a spus – Întâi la voi, ca să lucreze Și să vă binecuvinteze; Să vă întoarceți înapoi De la fărădelegi apoi.”

Fapte 4:32

Mulțimea celor ce credeau, Un trup și-un suflet doar, erau. De obște le aveau pe toate Și nu sta nimeni a socoate Care ar fi averea lui.

Fapte 9:31

Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

Romani 11:16

Iar dacă sfinte s-au vădit Primele roade, negreșit, Și plămădeala-asemenea, Trebuie sfântă-a fi și ea. Când rădăcina – să știți voi – E sfântă, ramurile-apoi, De-asemenea, sfinte-s și ele.

1 Corinteni 7:14

Bărbatul cel necredincios, Sfințit este, neîndoios, Prin faptul că, nevasta lui E credincioasă, Domnului. La fel, e cu soția care Necredincioasă-i: și ea are A fi sfințită – dragii mei – Prin cel care-i bărbatul ei. Altfel, copiii voști’ – dragi frați – Ar fi, cu toții, necurați. Acum, însă – pentru părinți – Copiii voștri, toți, sunt sfinți.

2 Corinteni 13:11

„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.

Deuteronom 5:29

O! Numai de le-ar rămânea, Mereu, în inimi, frica Mea, Și să-mplinească, negreșit, Tot ceea ce le-am poruncit, Ca astfel fericiți să fie Și ei și-ai lor fii, pe vecie!

Deuteronom 6:2

Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.

Deuteronom 6:24

Domnul ne-a poruncit atunci, Ca aste legi și-aste porunci, Neîncetat, să le păzim Și astfel, fericiți să fim. Teamă, va trebui, mereu, S-avem față de Dumnezeu, Iar El, în viață, ne va ține, Precum și azi face, vezi bine.

Evrei 10:20

Pășim acum, fără de teamă, Pe-o cale nouă, vie, care Ni s-a deschis, la fiecare, Prin El – El e acea perdea Cari înăuntru se găsea, Căci al Său trup a fost, mereu;