Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 32:37 - Biblia în versuri 2014

37 „Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

37 «Iată, îi voi aduna din toate țările unde i-am alungat în mânia, furia și înverșunarea Mea cea mare, îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în siguranță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

37 «Să știți că îi voi aduna din toate țările unde i-am alungat când se declanșase mânia, violența și marea Mea supărare. Îi voi aduce înapoi în acest loc și îi voi ajuta să locuiască protejați de pericole.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

37 Iată, eu îi voi aduna din toate țările unde i-am alungat în mânia mea, în furia și în marea mea indignare! Îi voi face să se întoarcă în locul acesta și-i voi face să locuiască în siguranță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

37 ‘Iată, îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta și-i voi face să locuiască în liniște acolo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

37 Iată, îi voi aduna din toate țările unde i‐am alungat în mânia mea și în furia mea și în aprindere mare: și‐i voi întoarce în locul acesta și‐i voi face să locuiască în liniște.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 32:37
35 Mawu Ofanana  

Scapă-ne Doamne, tot mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu Și dintre neamuri, înapoi Adună-ne Doamne pe noi, Pentru ca astfel, pe pământ Să-Ți lăudăm Numele Sfânt!


„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.


„De-aceea Domnul a zis: „Iată, Curând, o vreme se arată, În care nu se va putea Ca să mai spună nimenea „Viu este Domnul! Viu e Cel Care l-a scos pe Israel Din al Egiptului ținut Și din rob, liber l-a făcut!”


Atuncea, se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar îi voi aduce Eu, În țara care a fost dată, Pentru ai lor părinți, odată.”


Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”


Atuncea se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar, îl voi aduce Eu, Pe al lui Israel popor Și-am să-l așez în țara lor.”


Oameni-aceștia vor avea, Din nou, bunăvoința Mea, Căci Eu îi voi aduce iară Să locuiască-n a lor țară. Am să-i așez, am să-i sădesc Și n-am să îi mai nimicesc. N-am să-i mai smulg din țara lor, Pe oamenii ăstui popor.


Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”


Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


Căci Domnul oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A spus că „vine vremea, iară, În care, în această țară, Ogoare fi-vor cumpărate, Case și vii, pe deal, aflate.”


Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.


Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război Din Iuda, iar apoi – la fel – Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că vreau să-i așez iară, Precum erau în a lor țară.


De-aceea, tu să le mai spui: „Iată cuvântul Domnului, Cuvântul Celui cari mereu E-adevăratul Dumnezeu: „În vremurile de apoi, Vă voi aduce înapoi, Din locu-n care vă găsiți Azi, printre neamuri, risipiți, Căci a lui Israel moșie, Dată-ndărăt, o să vă fie.


Am să vă scot dintre popoare. Vă iau din țările în care, De Mine-ați fost risipiți voi. Vă voi aduce înapoi, În locu-acesta, înadins, Cu braț puternic și întins Și Îmi voi revărsa urgia.


Iată dar ce a glăsuit Acela care S-a numit A fi drept Domn și Dumnezeu: „Atuncea când voi strânge Eu, Din lume, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Voiesc să Îmi arăt în ea – Popoarelor – sfințenia Mea. Vor locui în țara dată, Lui Iacov – robul Meu – odată.


În liniște-au să locuiască În țară și au să-și zidească – Acolo, iarăși – case noi. Și vii își vor sădi apoi. Da. Liniște ei vor avea, Atunci când judecata Mea – Așa precum a fost rostită – Are să fie împlinită Față de cei ce locuiesc În jur și îi disprețuiesc. Atuncea, ei vor ști mereu, Că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Vor ști dar, că sunt Domnul lor, Iar ei Îmi sunt al Meu popor.”


„Căci dintre neamuri, mai apoi, Eu vă voi scoate și-napoi Am să v-aduc, ca să stați iară, Cu toții, în a voastră țară.


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


Iuda și de-asemenea Ierusalimul vor avea Locuitori cari au să vie Din neam în neam și pe vecie Acolo au să poposească Și-acolo au să locuiască.


În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”


Cei cari atuncea se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Nu vor mai auzi blesteme Și de nimic nu se vor teme, Pentru că pace o să fie Și liniște, pentru vecie.


„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa