Ieremia 32:34 - Biblia în versuri 201434 Ci idolii și i-au adus Și-n a Mea Casă și i-au pus – Acolo unde e chemat Numele Meu, neîncetat – Și-au spurcat Templul Domnului. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească34 Și-au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit-o. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201834 Și-au pus idolii lor oribili în casa peste care este chemat numele Meu; și au profanat-o. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202034 Ei au pus idolii lor în casa asupra căreia este chemat numele meu ca s-o profaneze. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu34 Ci și-au pus urâciunile idolești în Casa peste care este chemat Numele Meu și au spurcat-o. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193134 Și au pus urâciunile lor în casa care se numește după numele meu, ca s‐o necurățească. Onani mutuwo |
Din ordinu-mpăratului, S-a scos din Casa Domnului – Spre a fi ars – idolul care, Spre cinste, Astarteea-l are. Pe a Chedronului câmpie, A fost adus ca ars să fie, La albia pârâului Cari este al Chedronului. Cenușa lui a fost luată, În urmă, și-a fost aruncată Peste mormintele pe care Poporul de Iudei le are.
Din Casa Domnului, de-ndat’, Manase a înlăturat Toți dumnezeii pe cari el I-a așezat în ea. La fel, Cu Astarteea a făcut, Căci idolul ce l-a avut Aceasta, iute l-a tăiat; În urmă, a mai dărâmat Altarele, de el zidite Și care fost-au răspândite Pe tot muntele Domnului Unde se-nalță Casa Lui. A spart și-altarele pe care Ierusalimu-n el le are, Iar resturile le-a luat Și-afară-apoi, le-a aruncat.
La fel făcură și cei cari Erau, peste popor, mai mari. De ei se-alăturară toți Cei care se vădeau preoți. Prin ceea ce au făptuit, Fărădelegi au săvârșit, Sporind păcatul, fiecare, Prin urâciunile pe care, Necontenit, ei le-au făcut, Precum la neamuri au văzut. Au pângărit Casa pe care Domnu-n Ierusalim o are, Deși ea, Lui, i-a fost gătită, Fiind de Dumnezeu sfințită.
Necazul îi va fi lovit, Pentru că ei M-au părăsit Și pentru că ei au spurcat Ținutul care le-a fost dat. Astfel, tămâie au ars ei, În cinstea altor dumnezei, Pe care nu îi cunoșteau Și-ai lor părinți nu îi știau. Prin tot ceea ce au făcut, Locul acesta l-au umplut Cu sângele nevinovat Care a fost de ei vărsat.
Dar am văzut, însă, că voi, În inimi, v-ați întors ‘napoi Și-n felu-acesta ați știut Ce este bine de făcut În fața Mea, căci ați vestit O zi în cari ați slobozit Pe-aceia ce se dovedeau Precum că robi, la voi, erau. În fața Mea – fără-ndoială – Voi ați făcut o învoială, În Casa peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu.
Locuri înalte, apoi – iată – În valea Ben-Hinom chemată Și la Tofet, ei au zidit, Unde – în urmă – au jertfit Pe-ale lor fiice și pe fii, Căci arși au fost ai lor copii. Lucrul acesta l-au făcut, Chiar dacă Eu nu l-am cerut. Astfel de lucruri, negreșit, Nicicând Eu nu am poruncit. Așa ceva nu se putea Să fi trecut prin mintea Mea.”