Ieremia 32:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Astă cetate-a căutat, Mânia, de Mi-a ațâțat, Din ziua-n care s-a zidit Și până azi, necontenit. Tocmai de-aceea – acum – vreau, Din fața Mea, ca să o iau.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³¹ Căci cetatea aceasta n-a încetat să-Mi provoace mânia și furia, din ziua când au construit-o și până în ziua aceasta; prin urmare, o îndepărtez din fața Mea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Din ziua când a fost construit și până astăzi, acest oraș nu a încetat să Îmi provoace mânia și pedeapsa distrugătoare. Din această cauză, trebuie să îl alung din fața Mea.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Căci spre mânia și furia mea a fost cetatea aceasta din ziua în care au construit-o și până în ziua de azi, ca să fie îndepărtată din fața mea

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ «Căci cetatea aceasta Îmi ațâță mânia și urgia din ziua când s-a zidit și până azi, de aceea vreau s-o iau dinaintea Feței Mele,

Traducere Literală Cornilescu 1931

³¹ Căci cetatea aceasta mi‐a fost spre mânie și spre urgie din ziua în care au zidit‐o până în ziua aceasta, ca s‐o îndepărtez dinaintea feței mele,

Ieremia 32:31 Mawu Ofanana

2 Regi 21:16

Manase-n urmă a vărsat Mult sânge care s-a vădit Nevinovat, neprihănit. Pe lângă tot ce a făcut, Ierusalimul l-a umplut De sângele ce l-a vărsat, Trăgând pe Iuda în păcat.

2 Regi 23:15

Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.

2 Regi 23:27

„Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.”

Ieremia 23:39

Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!

Ieremia 27:10

Oameni-aceștia se vădesc Că doar minciuni vă prorocesc, Pentru ca alungați să fiți Din țară și ca să pieriți

Plângerile 1:8

Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Matei 23:37

„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,