Ieremia 32:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Căci ai lui Israel copii, Precum și ai lui Iuda fii, Din tinerețe au făcut Doar lucruri ce nu Mi-au plăcut. Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, M-au mâniat – prin ce-am văzut Că ale lor mâini au făcut.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁰ Căci fiii lui Israel și fiii lui Iuda au făcut numai rău în ochii Mei încă din tinerețea lor. Da, fiii lui Israel M-au mâniat mereu prin lucrările mâinilor lor, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Israelienii și cei din teritoriul numit Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei – încă din tinerețea lor. Israelienii M-au mâniat permanent prin lucrările făcute de mâinile lor. Aceste este mesajul lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Căci fiii lui Israél și fiii lui Iúda au făcut numai ceea ce este rău în ochii mei din tinerețea lor; într-adevăr, fiii lui Israél m-au mâniat prin lucrarea mâinilor lor – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda n-au făcut din tinerețea lor decât ce este rău înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor», zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Căci copiii lui Israel și copiii lui Iuda au făcut numai rău în ochii mei din tinerețea lor; căci copiii lui Israel numai m‐au întărâtat cu lucrul mâinilor lor, zice Domnul.

Ieremia 32:30 Mawu Ofanana

Geneza 8:21

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!

Isaia 63:10

Dar ei n-au fost ascultători Și n-au fost înțelegători, Ci al Său Duh L-au întristat. Domnul – atuncea – a luptat În contră la al Său popor Și S-a făcut vrăjmaș al lor.

Ieremia 11:17

Căci Domnul oștii te-a sădit Și tot El cheamă, negreșit, Nenorocirea care vine Și se abate peste tine, Din pricina răului cel Din Iuda și din Israel. Căci Baalilor le-ai dat tămâie Și ai stârnit a Mea mânie.”

Ieremia 2:7

„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.

Ieremia 22:21

„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.

Ieremia 25:6

Nu căutați alți dumnezei, Ca să vă închinați la ei, Slujindu-le! Nu căutați, Pe Mine să Mă mâniați Prin lucrul vostru, dacă vreți, Parte de rău, să nu aveți!”

Ieremia 25:7

Voi, însă, nu M-ați ascultat Și-n acest fel, M-ați mâniat, Prin tot ceea ce am văzut Că mâna voastră a făcut. Ce-ați săvârșit, vă dau de știre, Vă este spre nenorocire!”

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 30:14

Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Ieremia 36:2

„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!

Ieremia 44:3

Totul – să știți – s-a petrecut Din pricină că am văzut Cu câtă răutate mare, Mereu, cătat-a fiecare, Mânia ca să Mi-o stârnească Atunci când vrut-au să slujească În fața altor dumnezei Care erau străini de ei, Pe care nu i-ați cunoscut Și-ai voști’ părinți nu i-au știut. În fața ăstor dumnezei, Tămâie-au dus și au ars ei.

Ieremia 44:8

De ce, prin ceea ce lucrați, Necontenit Mă mâniați, Jertfind tămâie pentru cei Cari în Egipt sunt dumnezei? De ce, de ei v-ați alipit, Căutând loc de locuit – Vremelnic – în această țară? Semn de blestem și de ocară, Pe-ntreg pământul, vreți să fiți Și să ajungeți nimiciți?

Ieremia 8:19

Strigătul fiicei cea pe care Sărmanul meu popor o are, Abia mai poate să răzbată, Căci e-ntr-o țară-ndepărtată.” „Nu se mai află în Sion, Domnul, șezând pe al Său tron?” Nu mai e nici un împărat Cari în Sion este aflat?” „De ce-au stârnit a Mea mânie, Cu lucruri care nu-Mi plac Mie? De ce și-au făcut chip cioplit? Idoli străini, de ce-au slujit?”

Езекиел 20:28

Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.

Езекиел 20:8

Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.

Езекиел 23:3

În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.