Ieremia 32:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Jur împrejur, lângă cetate, Șanțuri adânci au fost săpate Ce seamănă amenințare. Cădea-va-ntreaga ei suflare, În mâinile oștirilor Cari sunt ale Haldeilor. Cetatea fi-va doborâtă, Pentru că ea va fi lovită Cu sabia și-asemenea Cu ciuma și cu foametea. Tot ceea ce Tu ai rostit Are să fie împlinit!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ Iată cum se înalță rampe de asalt împotriva cetății ca să fie cucerită! Din cauza sabiei, a foametei și a molimei, cetatea va cădea în mâinile caldeenilor, care o atacă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat, după cum vezi Tu Însuți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Acum observăm cum se înalță rampe de asalt împotriva orașului, ca să fie cucerit! Din cauza sabiei, a foametei și a epidemiei, orașul va capitula în fața caldeenilor care îl atacă. Ce ai spus Tu, s-a întâmplat – așa cum vezi Tu personal.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Iată, parapeții au ajuns până la cetate ca să fie capturată; cetatea va fi dată în mâna caldéilor care luptă împotriva ei prin sabie, foamete și ciumă. Ceea ce ai spus este: iată, tu însuți vezi!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Iată, șanțurile de apărare se înalță împotriva cetății și o amenință; cetatea va fi dată în mâinile haldeenilor, care luptă împotriva ei, biruită de sabie, de foamete și de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuți vezi!

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ iată, șanțurile au ajuns până la cetate ca s‐o ia și cetatea este dată în mâna haldeilor care se luptă împotriva ei prin sabie și foamete și ciumă: și ce ai vorbit s‐a împlinit; și iată, tu vezi aceasta;

Ieremia 32:24 Mawu Ofanana

2 Samuel 20:15

Șeba – că-i urmărit – simțise Și-ntr-o cetate se pitise. Cetatea-n care se-ascundea, Abel-Bet-Maca, se numea. Ioab, atunci, a-mpresurat Cetatea și a ridicat Un val, care îi atingea Întăritura ce-o avea. Întreg poporul adunat, Pe lângă ziduri a săpat, Ca astfel să le prăbușească, Cetatea să o cucerească.

Isaia 37:33

De-aceea-n acest fel vorbește Domnul, de cel ce stăpânește Peste Asiria: „Se știe, Că în ăst loc nu o să vie. Nu va intra-n astă cetate, Nici n-au să fie aruncate Săgeți asupra ei. Apoi, Nu vor fi scuturi de război. Nu vor fi șanțuri de pământ Și nici întărituri nu sânt, Căci nimenea nu mai era Aici, pentru a-mpresura Astă cetate. Negreșit,

Ieremia 16:4

O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Ieremia 20:5

Iar bogățiile-adunate, Avute de astă cetate – Prin truda-ntregului popor – Și-averea împăraților Din Iuda, vor avea să cadă În mâinile vrăjmașe, pradă Și-n Babilon ele vor duce Tot ceea ce au să apuce.

Ieremia 24:10

Îi voi lovi cu sabia, Cu ciuma și cu foametea, Până atunci când au să piară Cu toții, din această țară, Pe cari am dat-o Eu, celor Ce se vădeau părinți ai lor Și care-apoi, în stăpânire, Le-am dat-o lor, drept moștenire.”

Ieremia 29:17

„Le voi trimite sabia, Cu ciuma și cu foametea. O să ajungă ăst popor, Asemenea smochinelor Ce se vădesc atât de rele, Că nu pot fi mâncate ele.

Ieremia 29:18

Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 32:25

Și totuși, Tu m-ai îndemnat Și-n acest fel ai cuvântat: „Ia-ți un ogor, să-l stăpânești Și în argint să îl plătești. Apoi, la cumpărarea lui, Ai grijă, martori, să îți pui!”, Cu toate că cetatea – iată – Haldeilor le va fi dată!”

Ieremia 32:28

Cetatea asta, așadar, O dau lui Nebucadențar Și-asemenea oștirilor Cari sunt ale Haldeilor.

Ieremia 32:3

Când împăratul Zedechia L-a-ntemnițat pe Ieremia, L-a întrebat: „Ce tot vorbești? De ce, în ăst fel, prorocești, Spunându-le la toți că, „Iată, Astă cetate va fi dată În mâinile celui pe care, În frunte, Babilonu-l are”? Cuvintele care le-ai spus, Ai zis că-s de la Cel de Sus.

Ieremia 32:36

Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De-astă cetatea despre care Ziceți în felu-acesta: „Are S-ajungă de a fi lovită De oști și de-a fi biruită De către cel ce e pe tron, Ca împărat, în Babilon. O s-o lovească sabia, Cu ciuma și cu foametea”;

Ieremia 32:5

Ai zis că-n Babilon, apoi, Eu am să fiu prins de război Și că acolo mă vor ține Până-Și va aminti, de mine, Domnul, cari zis-a: „Nu cătați, Contra Haldeilor să stați! Dacă cu ei vă războiți, Izbândă n-o să dobândiți!”

Ieremia 33:4

Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De casele cele pe care Cetatea voastră-acum le are, De-mpărăteștile palate Care, curând, vor fi surpate Spre-a lăsa loc pentru oștire, Pentru un șanț de întărire Și pentru săbii, când va sta

Ieremia 34:17

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Pentru că nu M-ați ascultat Și pentru că nu i-ați lăsat Liberi, pe cei ce-au fost vestiți Că au să fie sloboziți, Iată că și Eu, mai apoi, O slobozenie, peste voi, Îngăduiesc: a sabiei, A ciumei și a foametei. În urmă, după al Meu plac, De pomină am să vă fac Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Ieremia 52:4

De nouă ani avea domnia, În stăpânire, Zedechia. Luna a zecea se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi. Atunci, cel care Era în Babilon mai mare, Cu multă oaste a plecat Spre Iua și a-mpresurat Ierusalimul. Așadar, Oastea lui Nebucadențar, De-asediu lung, s-a pregătit, Căci întăriri multe-a zidit.

Ieremia 52:6

Luna a noua se scurgea, Din an și tocmai începea A patra zi, iar foametea, Crunt, în cetate, bântuia. Poporul suferea cumplit, Căci pâine nu s-a mai găsit.

Ieremia 6:6

„Căci cu un glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor A spus în acest fel: „Tăiați Copacii toți și ridicați Șanțuri, ca să împrejmuim Cetatea din Ierusalim! Ea e cetatea răzvrătită Ce trebuie-a fi pedepsită! Ea e cetatea cea în care Se află multă apăsare.

Езекиел 14:21

Dar totuși, Domnul Dumnezeu A zis așa: „Iată că Eu, Cu toate că trimite-voi Peste Ierusalim, apoi, Grozavele pedepse cari Sunt patru-n număr și sunt mari – Adică ciuma, sabia, Sălbăticiuni și foametea – Pe care Eu le stăpânesc, Ca în ăst fel să nimicesc Pe toți oamenii din popor Și-asemenea vitele lor,

Езекиел 21:22

Drumul Ierusalimului E sorțiul cel din dreapta lui. Dacă ăst drum o să-l apuce Și la Ierusalim se duce, Berbeci va ridica și-apoi Va scoate strigăt de război. Cu-acei berbeci o să lovească În porți, ca să le nimicească. Șanțuri adânci vor fi săpate Și-ntărituri vor fi-nălțate. După ce fi-vor împlinite Aceste lucruri hotărâte, Va da porunci pentru măcel.

Езекиел 21:27

Dau jos cununa, ne-ndoios! O voi da jos! O voi da jos! Dar acest lucru o să fie Numai atunci când o să vie Cel care are drept la ea Și Îi voi spune să o ia.”

Езекиел 26:8

Cetățile îi nimicește Cu sabia. Șanțuri apoi, Și-ntărituri pentru război, În contra Tirului va face Și-o să alunge a lui pace, Căci scutul împăratului Se va-nălța-mpotriva lui.

Езекиел 4:2

Înfățișează-o-mpresurată, Cu un șanț mare-nconjurată, Cu-ntărituri în al ei jur Și cu oștiri, jur împrejur. Apoi, în juru-i, îți mai cer, Ca să ridici berbeci de fier.

Habacuc 1:10

Ei își bat joc de cei aflați Pe scaunele de-mpărați, Iar tagma voievozilor Nimica e, în fața lor. De-ntăriturile ce sânt ‘Nălțate, râd, căci pun pământ, Până pe ele izbutesc Să urce și le cuceresc.

Zaharia 1:6

Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”

Matei 24:35

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Deuteronom 4:26

Martor – în contra voastră – eu Iau astăzi cerul și pământul, Că se va împlini cuvântul Pe care-l spun și-o să pieriți, Din țara ce o s-o primiți, Peste Iordan. Nu veți avea, Atuncea, zile multe-n ea.