Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 32:23 - Biblia în versuri 2014

23 Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire, dar n-au ascultat de glasul Tău și n-au păzit Legea Ta. Tot ce le-ai poruncit să facă, nu au făcut. Atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Astfel, ei au venit și au luat-o în proprietatea lor; dar nu au ascultat de ce le-ai cerut Tu și nu au respectat legea Ta. Ei nu au făcut nimic din tot ce le-ai poruncit să facă. Atunci ai trimis împotriva lor toate aceste dezastre.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar nu au ascultat de glasul tău, nu au păzit legea ta și nu au făcut tot ce le-ai poruncit să facă. De aceea, ai făcut să vină asupra lor tot răul acesta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 Ei au venit și au luat-o în stăpânire. Dar n-au ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta și n-au făcut tot ce le porunciseși să facă. Și atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 și au intrat și au stăpânit‐o, dar n‐au ascultat de glasul tău, nici n‐au umblat în legea ta; n‐au făcut nimic din tot ce le‐ai poruncit să facă; așa că ai adus asupra lor tot răul acesta;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 32:23
32 Mawu Ofanana  

De când părinții ne-au trăit Și până azi, ne-am dovedit – Fără-ncetare – vinovați. Tocmai de-aceea, am fost dați În mâinile străinilor, Drept pradă săbiilor lor. De-aceea, robi am fost luați Și de rușine-am fost lăsați. De-aceea, fost-am jefuiți Și printre neamuri risipiți.


Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.


Pentru că ei nu s-au ținut De legământul cel făcut De Dumnezeu și n-au voit A ține Legea ce-au primit.


„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.


„Să spui așa: „Domnul a zis Și-n felu-acesta a promis: „Dacă n-o să Mă ascultați, Iar Legea Mea n-o s-o urmați,


Iată că ei nu s-au smerit, Iar frică nu au dovedit Nici până azi, căci n-au urmat Poruncile ce le-am lăsat, Nici Legea dată tuturor Și vouă și părinților.”


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.


Ierusalimul – negreșit – Un greu păcat a săvârșit! De-aceea a ajuns astfel, Iar azi, o scârbă este el. Aceia care se vădeau Că mai ‘nainte-l prețuiau, Acuma îl disprețuiesc, Căci goliciunea i-o zăresc. El însuși vede, se-ntristează, Se-ntoarce, iar apoi oftează.


Pe ai lor fii, i-am îndemnat Și astfel, le-am vorbit apoi: „După părinți, nu mergeți voi! Nu țineți obiceiul lor, Nu vă-nchinați idolilor Și nu urmați ceea ce ei Au rânduit, fără temei!


Dar împotrivă-Mi – negreșit – Și fiii lor s-au răzvrătit. Nu Mi-au păzit poruncile Și nu Mi-au ținut legile. Ce-am rânduit, nu au urmat. Sabatele Mi le-au călcat, S-au răzvrătit cât au putut Și să priceapă nu au vrut Că doar păzind legile Mele, Omul poate trăi prin ele. Atunci, am vrut ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi pe toți să-i nimicesc.


Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.


La fel, să vă purtați și voi: Faceți ce vi s-a spus, și-apoi, Să spuneți: „Noi nu suntem vrednici, Ci suntem niște robi netrebnici, Care – ca simpli slujitori – Făcut-am, ce am fost datori”.


Prieteni Îmi sunteți, mereu, De faceți ce poruncesc Eu.


Căci toți cei cari se bizuiesc Pe fapta Legii, se vădesc Că-s sub blestem, precum s-a zis Și cum e, în Scriptură, scris: „Cel care n-o să stăruiască, În toate, ca să împlinească Ceea ce-n cartea Legii scrie, Acela, blestemat, să fie!”


Cel care, Legea, o păzește Și o poruncă doar greșește, Se face – fără doar și poate – În urmă, vinovat, de toate.


Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.


Atunci când legământul dat, De-al vostru Domn, va fi călcat, Când veți sluji alți dumnezei Și vă veți închina la ei, Fiți siguri că are să vie, Din cer, a Domnului mânie, Asupra voastră, și-o să fiți – Din astă țară – nimiciți.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa