Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 32:22 - Biblia în versuri 2014

22 Când din Egipt ai scos afară Poporul, Tu i-ai dat o țară, După cum zis-ai tuturor Părinților ăstui popor. Lapte și miere – iată – sânt Pe al poporului pământ.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Tu le-ai dat țara aceasta, pe care ai jurat strămoșilor lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Tu le-ai dat acest teritoriu despre care ai promis cu jurământ strămoșilor lor că li-l vei da. El este o țară în care curge lapte și miere.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Tu le-ai dat țara aceasta pe care ai jurat-o părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Tu le-ai dat țara aceasta pe care juraseși părinților lor că le-o vei da, țară în care curge lapte și miere.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 și le‐ai dat țara aceasta, pe care ai jurat părinților lor că le‐o vei da, țară în care curge lapte și miere;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 32:22
28 Mawu Ofanana  

Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Căci scos am fost, de Dumnezeu, Din casele tatălui meu Și-apoi, din țara mea, la fel. „Ție îți dau” – îmi spuse El – „Și-urmașilor ce-ți vor veni, Țara, spre a o stăpâni”. El va trimite-n fața ta, Un înger, spre-a te ajuta.


Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.


„Domnul te scoate azi, afară. Când vei ajunge-n a ta țară – Care-i a Canaaniților, Heviților, Hetiților, Și-a celor ce sunt Amoriți Și-a celor cari sunt Iebusiți – În locu-acela minunat, Pe care, Domnul a jurat, Părinților, că ți-l dă ție – Țară în cari, precum se știe, Lapte și miere curg mereu, Tu să nu uiți de Dumnezeu, Și să-ți ții slujba viitoare, Atunci când luna următoare, A spicelor, sosi-va iar.


Am hotărât dar, a vă scoate Din suferința ce-o-ndurați Azi, în Egipt. Veți fi mutați În țara Canaaniților, Precum și a Hetiților; La Amoriți și Fereziți, Și la Heviți și Iebusiți. Miere și lapte curg, mereu, În țara ce-am să vi-o dau Eu.”


M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.


Acuma, cu adevărat Voi împlini ce am jurat Părinților voștri, odată, Când spus-am că le va fi dată O țară mândră la vedere, În care curg lapte și miere, Așa precum și voi puteți, Chiar astăzi, bine să vedeți.” Când ăst cuvânt l-am auzit Eu, „Amin Doamne!”, am rostit.


Chiar și-n pustiu, am ridicat Mâna spre ei și le-am jurat Că nu-i mai duc în țara care Miere și lapte în ea are, Țară frumoasă, cum nu sânt Altele, pe acest pământ.


Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.


N-avea putere. I-a fost greu Să-i ducă-așa precum a zis, În țara-n care le-a promis Că îi va duce. Dar acum, Iată, i-a omorât pe drum. Nu a putut, vorba, să-Și ție, Și i-a ucis deci, în pustie!”


Cu nici un chip, nu veți putea Intra, în țara minunată, Pe care, am jurat, odată, Că Eu am să vi-o dăruiesc. Cei care-n țară doar pășesc, Sunt numai doi: Caleb cari, iată, Îl are, pe Iefune, tată, Și Iosua, acela care – Cum știți – pe Nun, tată, îl are.


„Nici un bărbat din cei pe care Neamul acesta rău îi are, Nu va putea vedea, nicicând, Țara pe care-aveam de gând S-o dau în stăpânirea lor – Cum le-am jurat părinților –


Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”


„Iată că Dumnezeul tău Nu-Și va călca cuvântul Său, Ci te va duce – cum a zis – În țara care a promis Părinților tăi – cum se știe – Că dăruită-ți va fi ție. El, cu Avram, a povestit Și cu Isac a mai vorbit Și-apoi cu Iacov. Le-a promis Că îți dă țara cea de vis. Vei stăpâni cetăți mai mari – Multe și bune – dar pe cari Tu nici măcar nu le-ai zidit,


În fața Lui, va fi făcut Numai ce-i bine și plăcut, Ca fericit, tu să trăiești, În țara ce ai s-o primești – Țara care a fost jurată, Părinților, că-ți va fi dată.


De-acolo, El ne-a scos pe noi, Și-aicea ne-a adus apoi, Exact așa precum a zis, Cum a jurat, când a promis Părinților, c-o să ne dea Țara, să locuim în ea.


De Domnul, tu vei fi iubit Și fi-vei binecuvântat, Sporind în număr, ne-ncetat. Atuncea, Domnul Dumnezeu Va binecuvânta, mereu, Rodul – din trupul tău ieșit – Precum și ceea ce-a rodit Pământul tău: grâul câmpiei Și untdelemnul, mustul viei, Rodul cirezilor de vite – Care pe câmp sunt risipite În număr mare – iar apoi, Și rodul turmelor de oi. Acestea se vor fi-ntâmplat În țara care a jurat Domnul, părinților, s-o dea, Urmașilor ce-i vei avea.


„Poruncile, să le păziți Și tot mereu, să le-mpliniți, Ca fiecare să trăiască, Iar Domnul să vă înmulțească Și să luați în stăpânire, Țara, pe care, moștenire, Domnu-a jurat, părinților, Că o va da ăstui popor.


Te-mbărbătează, te-ntărește, Căci tu ești cel cari trebuiește Ca să îi dea, ăstui popor, Țara pe cari, părinților, Eu le-am jurat, de mult, odată, Că are să le fie dată.


Domnul a dat, în acest fel, Copiilor lui Israel, Țara aceea minunată, Așa cum a jurat, odată, Când le-a vorbit celor pe care, Israelul, părinți, îi are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa