20 În al Egiptului ținut, Minuni și semne ai făcut, Cum nu s-au mai văzut vreodată, De când e lumea-ntemeiată. Apoi ai procedat la fel, Făcând minuni în Israel. Tu, printre oameni, Ți-ai făcut Un Nume și ești cunoscut,
20 Tu ai făcut semne și minuni în țara Egiptului și le-ai continuat până în ziua de azi, atât în Israel, cât și în lume, și Ți-ai făcut un Nume, așa cum se știe astăzi.
20 Tu ai făcut fapte semnificative și minuni pe teritoriul Egiptului; și ai continuat să le faci până în astăzi – atât în Israel, cât și în întreaga lume – și Ți-ai făcut un nume așa cum este astăzi!
20 Tu ai făcut minuni și semne mari în țara Egiptului și până în ziua de azi și în Israel și printre oameni și Ți-ai făcut un Nume așa cum este astăzi.
E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat, De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi poporul Lui, Purtând Numele Domnului? Domnul, un Nume, Și-a făcut Și-n urmă, toți L-au cunoscut, Când din Egipt El Și-a luat Poporul, iar apoi i-a dat O țară mare, minunată, Din care-a izgonit, îndată, Popoarele ce-o locuiau Și dumnezeii ce-i aveau.
E, pe pământ, vreun neam la fel Cum e poporul Israel, Care a fost răscumpărat De Dumnezeu, când l-a luat Să-l facă-a fi popor al Lui? Astfel, Numele Domnului, De toți ajuns-a cunoscut, Prin semnele ce le-a făcut, Atunci când Și-a răscumpărat Poporul, care s-a aflat În al Egiptului ținut Și când El, liber, l-a făcut Și-a izgonit din fața lui, Popoarele pământului.
Minuni și semne-ai săvârșit, În contra Faraonului, Precum și a poporului Pe care el îl stăpânea Și-a țării pe care-o avea, Căci i-ai știut pe fiecare, Cu cât de multă îngâmfare – Față de-ai noștri – s-au purtat, Când în Egipt ei s-au aflat. Prin tot ceea cei ai făcut Atunci, ei, slava, Ți-au văzut. Și astăzi ea este văzută Și tuturor li-e cunoscută.
Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.
Fiului tău, să îi vorbești Și-asemeni, să-i mărturisești Și fiului fiului tău – Precum i-ai spus tatălui său – Tot ceea ce s-a petrecut, Cum M-am purtat și ce-am făcut Eu, în Egipt. Astfel, mereu, Veți ști cum că Domnul sunt Eu.”
Îmi voi întinde, peste el, Brațul, și voi lovi astfel, Egiptul, cu minuni pe care Am să le fac, fără-ncetare, Până când o să fiți lăsați, Din acea țară, să plecați.
Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?
„Ca fiara care, bunăoară, Către vâlcele se pogoară, Așa și Duhul Domnului La tihnă-a dus poporul Lui. În acest fel, Tu – negreșit – Poporul Ți-ai povățuit Și-un Nume-atuncea ai putut, De slavă, să Îți fi făcut!”
Căci după cum e dovedit Un brâu, de coapse, că-i lipit, Iată că Mi-am lipit – la fel – Familia lui Israel Și a lui Iuda, să Îmi fie Laudă, slavă și mândrie, Să-Mi poarte Numele, mereu, Căci le-am voit popor al Meu. Ei însă nu M-au ascultat.
Bine a dus-o Daniel, Cât la putere a fost cel Care era, Dariu, numit. De-asemenea, când a venit Cir – zis Persanul – și-a urcat Pe scaunul de împărat, Grijă a dovedit și el, S-o ducă bine Daniel.
Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit.
În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.
A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?
Sub ochii noștri, a făcut Minuni cum nu s-au mai văzut – Cu semne mari și-nfricoșate – Și toate fost-au îndreptate În contra Faraonului Precum și a Egiptului.
Adu-ți aminte, ne-ncetat, De tot ceea ce s-a-ntâmplat, De-ale Egiptului cărări, De-acele multe încercări, De semne mari și minunate Ce ție ți-au fost arătate. Să-ți amintești, fără-ncetare, De mâna Domnului, cea tare, De brațul Său, mereu întins, Cu cari, de mână, El te-a prins Și din robia cea amară, Pe tine-apoi, te-a scos afară. Deci tu să nu ai nici o teamă, Căci Dumnezeu, de bună seamă, Va face, oricărui popor, La fel ca Egiptenilor.