Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 32:10 - Biblia în versuri 2014

10 Doi martori am adus și-am scris, În fața lor, un mic zapis, Pe care l-am pecetluit, După ce-ntâi am cântărit – În cumpănă – argintul dat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Am semnat și sigilat actul, am pus martori și am cântărit argintul pe talere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Am semnat și am autentificat actul, am pus martori și i-am cântărit argintul într-o cumpănă.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Am scris într-un document pe care l-am pecetluit, am chemat martori și am cântărit argintul în balanță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori și am cântărit argintul într-o cumpănă.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și am iscălit zapisul și l‐am pecetluit și am luat martori și am cumpănit banii în cumpănă.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 32:10
23 Mawu Ofanana  

Efron, vorbirea, și-a sfârșit. Avram, pe loc, a cântărit Argintul ce i-a fost cerut Și târgul, astfel, s-a făcut.


Câmpul fusese dăruit De-ai lui Het fii, și folosit De-Avram, ca loc pentru mormânt, În al Hetiților pământ.


Călcări de lege săvârșite, Iată, îmi sunt pecetluite, Căci în mănunchiuri mi le legi Și-mi născocești fărădelegi.


„Pecete, pune-mă a sta Pe brațul și inima ta, Pentru că dragostea e mare Și-asemeni morții, e de tare; Iar gelozia ațâțată, Apare neînduplecată. Ca locuința morților E al ei jar, mistuitor Precum e jarul focului – E-o flacără a Domnului.


Domnul a zis: „Du-te acum Și-apoi în fața lor să vii Cu o tăbliță și să scrii Aceste lucruri. Ia aminte Și-n carte pune-aste cuvinte, Pentru că ele, mărturie, Vor rămânea, pentru vecie.


Unul va zice-atunci: „Eu sânt Numai al Domnului Cel Sfânt!” Altul, cu al lui Iacov nume, Are a se numi, în lume. Altul, apoi, cu mâna lui, Va scrie: „Sunt al Domnului!” Va fi cinstit, în acest fel, Cu numele lui Israel.”


Am așezat acel zapis – Care a fost de cumpărare – În mâna lui Baruc, cel care Era fiul lui Neriia, Precum și al lui Mahseia, În fața lui Hanameel Și-a celor cari erau cu el, Martori fiindu-i, negreșit, Căci ei zapisu-au iscălit. De față, încă, mai erau Iudeii care se aflau În număr mare-atunci și ei, Acolo-n curtea temniței.


Și totuși, Tu m-ai îndemnat Și-n acest fel ai cuvântat: „Ia-ți un ogor, să-l stăpânești Și în argint să îl plătești. Apoi, la cumpărarea lui, Ai grijă, martori, să îți pui!”, Cu toate că cetatea – iată – Haldeilor le va fi dată!”


Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


De-asemeni – e adevărată Vedenia ce ți s-a dat, Când zilele s-au numărat, De care, știre, voi aveți, Că vor fi seri și dimineți. Dar acest vis, să te grăbești, Acuma să-l pecetluiești, Pentru că vremi îndepărtate, Prin el, fuseseră-arătate.”


Ei s-au întors, de la Pilat, Cu straja care li s-a dat, Mormântul l-au pecetluit Și-au pus soldați de la păzit.


Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”


Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


Lucrul acesta nu e oare, Ascuns, la Mine? Nu-i dosit? Nu-i oare el, pecetluit, Printre comorile pe care Al vostru Dumnezeu le are?


Bărbați-aceia au plecat Și-au bătut țara-n lung și-n lat. Așa precum li s-a cerut, Un plan, în urmă, au făcut, După cetățile pe care Țara-n cuprinsul ei le are, Și-n șapte părți au împărțit Ținutul care l-au găsit. Planul pe care l-au făcut, Fost-a-ntr-o carte-apoi trecut. La Silo – când s-au înturnat – Lui Iosua, l-au înmânat.


Apoi, alt înger s-a suit, Din partea de la răsărit, Ținând pecetea-n mâna lui, Cari este-a Dumnezeului Cel veșnic viu și-adevărat. Îngeru-acela a strigat La ceilalți îngeri care sânt, În patru colțuri de pământ, Gata de-a-ncepe-a lor lucrare Și-a vătăma pământ și mare:


Lăcustele, în zborul lor – Să vatăme – nu trebuiau, Ierburi, ce pe pământ creșteau, Și nici verdeața câmpului, Sau frunzele copacului. Ele urmau a fi lovit, Pe cei care nu au primit, Pe fruntea lor, pecetea care, Al nostru Dumnezeu o are.


Către ieșirea din cetate, Boaz porni, voind să cate, Pe ruda sa – aceea care Avea drept de răscumpărare, Întâia, asupra lui Rut. Pe acest om, el l-a văzut Chiar la intrarea în cetate Și l-a strigat: „Așteaptă frate! Apropie-te, căci doresc, Ceva, cu tine, să vorbesc!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa