Ieremia 31:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Vor veni plângând și, în mijlocul rugăciunilor, îi voi aduce înapoi. Îi voi conduce la pârâuri și pe o cale dreaptă, pe care nu se vor împiedica, fiindcă Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Vor veni plângând; și îi voi aduce în timpul rugăciunilor lor. Îi voi duce la râuri de apă și pe drumuri netede, pe care nu se vor împiedica – pentru că Eu sunt Tatăl (urmașilor) lui Israel; și Efraim este primul Meu născut!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Ei vin plângând și rugându-se; îi conduc să meargă la torente de apă, pe un drum drept pe care nu se vor poticni, pentru că eu voi fi un tată pentru Israél, iar Efraím va fi întâiul meu născut”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Plângând vin și îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, și Efraim este întâiul Meu născut.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Vor veni cu plâns și‐i voi aduce cu cereri; îi voi face să umble pe lângă pâraiele de apă, pe o cale dreaptă în care nu se vor poticni. Căci eu voi fi tată lui Israel și Efraim va fi întâiul meu născut.

Ieremia 31:9 Mawu Ofanana

1 Cronici 29:10

David L-a binecuvântat, Pe Domnul. El s-a ridicat Și pentru-ntreaga adunare, A ținut astă cuvântare: „În veci, fii binecuvântat Tu Doamne, cari Te-ai arătat Drept Dumnezeul Cel pe care, Tatăl meu, Israel, Îl are!

Psalmi 107:7

Pe un drum drept i-a însoțit Și-apoi un loc de locuit, Într-o cetate, El le-a dat.

Psalmi 23:2

Domnul m-a scos la pășunat Și-apoi, spre ape de odihnă El m-a purtat și mi-a dat tihnă.

Psalmi 89:27

Atunci, Eu îl voi fi făcut Să fie cel dintâi născut, Mai ‘nalt decât toți cei ce sânt Drept împărați pe-acest pământ,

Exodul 4:22

Atunci, lui Faraon, să-i spui: „Ascultă vorba Domnului: „Israel este fiul Meu, Întâi născut. De-aceea, Eu,

Isaia 42:16

Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.

Isaia 43:20

Fiarele-aflate pe câmpie, Slavă Îmi vor aduce, Mie. Șacalii, slavă, au să-Mi dea Și struții – de asemenea – Căci peste-ntinderea pustie, Voi face, râuri, ca să vie, Și ape multe vor fi scoase, În locurile secetoase, Ca să-Mi adap poporul Meu, Pe care mi l-am ales Eu,

Isaia 45:11

Așa vorbește Domnul Sfânt, Al lui Israel Făcător: „Vrea cineva, de viitor, Să mă întrebe? Vrea, cumva, Să-Mi poruncească cineva – Acuma – pentru toți acei Cari se vădesc copii ai Mei, Sau pentru lucrurile-acele, Făcute de mâinile Mele?

Isaia 57:14

Și El a zis: „Un drum, croiți! Grabnic, o cale pregătiți! Luați dar, piedicile care, Pe drum, poporul Meu le are!

Isaia 63:13

Unde-i Cel ce-i călăuzea Prin valuri și îi conducea, Ca pe un cal, pe-un drum ales, Fără de pietre, pe un șes?”

Isaia 63:16

Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.

Isaia 64:8

Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.

Ieremia 3:19

În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.

Ieremia 3:4

Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine: „Tată! Ai fost, din tinerețe, Prietenul ce-mi da povețe!”

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 50:4

„Când vremea ‘ceea se arată, Când vin acele zile, iată Că ai lui Israel copii – Precum și ai lui Iuda fii – Se vor întoarce, căci se-adună Plângând, să meargă împreună, Să-L caute pe Domnul lor, Pe Dumnezeul tuturor.

Osea 12:4

Cu îngerul și-a biruit. Îl întâlnise la Betel Și-a plâns și s-a rugat de el. În locu-acela a venit Domnul și nouă ne-a vorbit.

Osea 3:5

Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”

Zaharia 12:10

Atunci, asupra casei care David în stăpânire-o are, Și peste cei ce se vădesc Că în Ierusalim trăiesc, Duh de-ndurare Eu voi pune, Precum și duh de rugăciune. Își vor întoarce înapoi Ochii și vor privi apoi, Spre Cel pe care L-au străpuns, Spre Mine, pe cari M-au împuns. În urmă, Îl vor plânge dar, Cum cineva-și plânge amar, Pe fiul care l-a avut, Care-i era întâi născut.

Maleahi 2:10

N-avem un singur Tată noi? Și nu un Dumnezeu, apoi, E Cel care ne-a întocmit? Atunci, de ce ne-am dovedit Necredincioși fără-ncetare, Unul față de altul, oare, Încât ajuns-am de-am călcat Și legământul încheiat De către cei ce se vădeau Cum că ai noști părinți erau?

Numeri 2:18

Către apus, să poposească – Cu tabăra – acela care, În Efraim, e cel mai mare. Acela-i Elișama, iată; Iar Amihud îi este tată. Acolo, steagul, și-l va pune Și-n juru-i, oastea, să-și adune.

Matei 3:3

Aproape este!” El fusese Acela despre cari spusese Isaia-n a lui prorocie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, Și neteziți cărarea Lui!”

Matei 5:4

Și fericiți vor fi acei Care-acum plâng, pentru că ei Fi-vor, cu toții, mângâiați.

Matei 6:9

De vreți ca să fiți ascultați: „Tată din cer, sfințit să fie Măritu-Ți Nume, pe vecie!

Luca 6:21

Ferice zic, flămândului, Pentru că fi-va săturat! Ferice celui întristat, Pentru că voi – cari azi plângeți – Foarte curând, o să râdeți!

Romani 8:26

Dar Duhul, sprijin ni S-a dat, Și ne ajută, ne-ncetat, În slăbiciune, căci nu știm, Când ne rugăm, cum să vorbim. De-aceea, Duhul mijlocește Și-n locul nostru, El vorbește, Scoțând suspine negrăite, Spre a fi, rugile, primite.

2 Corinteni 6:18

Vă voi fi Tată” – Domnul zice – „Iar voi Îmi sunteți fii și fiice.”

Deuteronom 14:1

„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.

Deuteronom 32:6

Purtarea ta a arătat Cum, pe-al tău Domn, Îl răsplătești, Popor nechibzuit ce ești! Popor lipsit de-nțelepciune! Oare nu El ți-e Tată? Spune! Oare nu El, cu-a Sa știință, A întocmit a ta ființă?!

Evrei 12:13

Drepte cărări, mereu, să știți, Cu talpa voastră, să croiți, Pentru cei care șchiopătează, Căci astfel, nu se-ndepărtează De cale, ci au să se ție De ea, ca vindecați să fie.

Evrei 12:23

Și de Biserica celor Care au fost întâi născuți Și cari, în ceruri, sunt trecuți, Înscriși fiind, de Dumnezeu – Acela care e mereu, Singur și drept Judecător – De duhurile tuturor Celor ce sunt neprihăniți Fiind făcuți desăvârșiți,

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

Revelația 7:17

Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”