Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 31:8 - Biblia în versuri 2014

8 „Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord și îi voi aduna de la marginile pământului. Între ei va fi și orbul și șchiopul, și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii. O mare adunare se va întoarce.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Îi voi aduce înapoi din țara de la Nord; și îi voi aduna de la marginile pământului. Între ei va fi atât orbul, cât și șchiopul; atât femeia însărcinată, cât și aceea care are durerile nașterii. Se va întoarce o mare mulțime de oameni.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Iată, îi aduc înapoi din țara de nord, îi adun din colțurile pământului; printre ei sunt orbi, șchiopi, femei însărcinate și care nasc: o mare adunare se întoarce aici.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Iată, îi aduc înapoi din țara de la miazănoapte, îi adun de la marginile pământului: între ei este și orbul și șchiopul, femeia însărcinată și cea în durerile nașterii; o mare mulțime se întoarce înapoi aici!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Iată, îi voi aduce din țara de la miazănoapte și‐i voi aduna de la marginile pământului și cu ei și pe orb și pe șchiop, pe femeia însărcinată și pe cea care este în dureri de naștere: o adunare mare se va întoarce aici.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 31:8
29 Mawu Ofanana  

Strângându-i iar, pe fiecare, De prin ținuturile-n care Fuseseră împrăștiați Și printre neamuri alungați. Din răsărit El i-a adus, Din miazănoapte, din apus Și de la mare. Ei erau


Tu ești al nostru Dumnezeu Și-n bunătatea Ta cea mare, Tu ne asculți fără-ncetare, Făcând minuni pe-ntinsul firii, Căci Tu ești Domnul mântuirii. Nădejde ești, celor ce sânt Drept margini pentru-acest pământ, Precum și ale mărilor.


El – de credincioșia Lui Și bunătatea cea pe care Față de Israel o are – Și-a amintit și a făcut Astfel încât a cunoscut Pământul și întreaga fire, Neprețuita-I mântuire.


El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”


Pe orbi, pe drumul neumblat – În urmă – îi călăuzesc, Căci am să îi povățuiesc Doar pe cărări necunoscute Care de ei n-au fost bătute. Le voi preface în lumină, Întunecimea cea deplină, Iar căile cele cotite Au să le fie netezite. Acestea am să le-mplinesc Și nu o să îi părăsesc.


Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.


De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!


Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Atuncea, se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar îi voi aduce Eu, În țara care a fost dată, Pentru ai lor părinți, odată.”


„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.


Atuncea se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar, îl voi aduce Eu, Pe al lui Israel popor Și-am să-l așez în țara lor.”


Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”


Spre miazănoapte te pornește Și-aste cuvinte le rostește: „Necredincioaso Israel Întoarce-te dar, la Acel Care îți este Domn, mereu.” Domnul a zis: „Iată că Eu Sunt milostiv și-a Mea mânie Nu o să țină pe vecie.


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


Am să vă scot dintre popoare. Vă iau din țările în care, De Mine-ați fost risipiți voi. Vă voi aduce înapoi, În locu-acesta, înadins, Cu braț puternic și întins Și Îmi voi revărsa urgia.


Ca pe niște miresme-apoi, Iată, vă voi primi pe voi – Prin care un miros plăcut, În față-Mi, se va fi făcut – După ce fi-veți adunați Din țările unde v-aflați, Pe unde fost-ați risipiți. Atuncea, o să mă sfințiți Cu toți, în fața tuturor Popoarelor neamurilor.


Așa după cum un păstor Cari în mijlocul turmelor Împrăștiate, se așează Și rând pe rând le cercetează, La fel și Eu Mă voi purta Și turma Mi-o voi cerceta. De peste tot, le strâng apoi, Pe toate ale Mele oi, Căci ele Mi s-au risipit Când nori și neguri au venit.


Am să le scot dintre popoare, Din orice loc vor fi sub soare În felurite țări, și-apoi Le voi aduce înapoi. Am să le pasc, în acest fel, Pe munții cei din Israel, Pe culmile dealurilor, Pe văile râurilor Și-n toate locurile-n țară Cari locuite fi-vor iară.


Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”


„În ziua ‘ceea, Eu – vă spun – Pe toți cei șchiopi, am să-i adun, Pe cei pe cari i-am izgonit Și pe cei cari i-am chinuit.


În vremile de mai târziu, Eu împotrivă am să fiu, La cei care te asupresc. Pe cei șchiopi am să-i izbăvesc. Îi strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă printre popoare, Mereu, în orișicare țară, Unde acum purtați ocară.


„Fugiți din țara cea aflată În miazănoapte așezată, Pentru că v-am împrăștiat!” – Domnul a zis. „V-am alungat În patru vânturi câte sânt Pe fața-ntregului pământ!”


O trestie afla-se-va, Cari este ruptă, n-o va frânge. Fitilul fumegând, nu-l stinge, Ci face tot ce trebuiește, Pân’ judecata biruiește;


Când toți sfârșit-au de prânzit, Iisus, lui Petru, i-a vorbit: „Simone, al lui Iona fiu, Un lucru doar, voiesc să știu: Spune-Mi deci, Petre, Mă iubești, Mai mult tu, decât toți acești?” „Da Doamne! Știi că Te iubesc, Și știi că adevăr rostesc!” – Petru a spus, privind spre ei. „Să paști dar, mielușeii Mei!” – Zise Iisus. Apoi, a stat,


Căci dacă, întâmpla-se-va, Ca să te vadă, cineva, Pe tine – care ai știință Despre această cunoștință – Precum că-n temple idolești, La masă, stai ca să prânzești, Atuncea, al său cuget – care E slab – nu-l va împinge, oare, Ca să mănânce, negreșit, Din ceea ce a fost jertfit, Pentru un idol? Iar astfel,


Dacă mânia Domnului, La marginile cerului, Vă va aduce, voi să știți Că și acolo o să fiți Aflați de-al vostru Domn și-apoi, Vă va aduce înapoi – Căci dacă-n locu-acel veți sta, Și-acolo vă va căuta.


De-asemenea, dragii mei frați, Vă mai rugăm, să îi mustrați Pe cei cari – fără îndoială – Trăiesc în neorânduială. Pe cei ce-s deznădăjduiți, Îmbărbătați-i! Sprijiniți, Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători, Necontenit, și răbdători.


De-aceea, să vă întăriți Genunchii ce vă sunt slăbiți; De-asemeni, trebuie-ntărite Și mâinile ce-s obosite.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa