Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 31:6 - Biblia în versuri 2014

6 Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Căci vine ziua când străjerii vor proclama pe muntele lui Efraim astfel: «Haideți să mergem la Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 pentru că vine ziua când cei care păzesc zidurile, vor sta pe muntele locuit de urmașii lui Efraim și vor striga astfel: «Veniți să ne ducem la Sion, la Dumnezeul nostru care se numește Iahve!»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci va fi o zi când străjerii vor striga pe muntele lui Efraím: „Ridicați-vă, să urcăm în Sión la Domnul Dumnezeul nostru!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: ‘Sculați-vă să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Căci va fi o zi când păzitorii vor striga pe muntele lui Efraim: Sculați‐vă și să ne suim la Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 31:6
23 Mawu Ofanana  

Din muntele Țemaraim, Care era din Efraim, Solie, Abia trimise Și lui Ieroboam îi zise: „Ascultă-mă și-apoi la fel, S-asculte-ntregul Israel!


Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.


Ferice e de orișicine, Tăria și-o așează-n Tine Și cari, în inimă, își lasă Încrederea să-și facă casă.


Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.


Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!


„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,


Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.


Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.


Iată, pe Israel, apoi, Îl voi aduce înapoi, Pentru că pe a lui pășune, După aceea, îl voi pune. Va sta-n Basan și în Carmel, În Efraim și-apoi, la fel, În Galaad o să mai pască Și foamea o să-și potolească.


„Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”


Zicându-mi: „Fiu al omului, Te pun – acuma – păzitor, Peste-al lui Israel popor. Când, un cuvânt tu vei avea, Ce va veni din partea Mea, Ai să te duci și ai să spui, Cuvântul Meu, poporului!


Îmi zise: „Fiu al omului, Vorbește fiilor pe care, Acum, al tău popor îi are Și spune-le: „Când veți vedea Că voi aduce sabia Peste vreo țară, iar acei Cari sunt locuitori ai ei, Pe cineva, alege-vor Să-l pună drept străjer al lor,


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Iată că Efraim pândește Pe Dumnezeu și pregătește Lațuri, pentru prorocul Lui, Chiar și în Casa Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa