Ieremia 31:2 - Biblia în versuri 2014

² Domnul – apoi – a cuvântat: „Poporul care a scăpat De sabie, acum, se știe Că are trecere-n pustie: Spre locul de odihnă-astfel, Merge poporul Israel.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² Așa vorbește Domnul: „Poporul care a scăpat de sabie, a găsit bunăvoință în deșert. Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve vorbește astfel (despre urmașii lui Israel): „Poporul care a scăpat de sabie, a găsit milă în deșert. Eu voi veni și îi voi oferi odihnă lui Israel.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Așa vorbește Domnul: „A aflat har în pustiu poporul celor scăpați de sabie; sunt pe punctul de a da liniște Israélului”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Așa vorbește Domnul: „Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Așa zice Domnul: Poporul cel scăpat de sabie a aflat har în pustie: Israel, când a mers ca să‐i dau odihnă.

Ieremia 31:2 Mawu Ofanana

Psalmi 78:52

Cum El, poporul, Și-a pornit Și cum Și l-a povățuit Când era în pustiu apoi, Asemenea turmei de oi.

Psalmi 95:11

De-aceea, în a Mea mânie, Eu am jurat că, „Nimenea Nu va intra-n odihna Mea!”

Exodul 1:16

Când ele au venit la el, În felu-acesta le-a vorbit: „Când veți avea de împlinit Slujba de moașe, ce-o aveți, Și, pe femei, voi le vedeți Că nasc feciori, să-i omorâți! Vă poruncesc dar: orișicâți Băieți urmează să se nască, Să nu-i lăsați, voi, să trăiască! Pe fete însă, le lăsați În viață! Înțelesu-m-ați?!”

Exodul 1:22

Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”

Exodul 12:37

Aproape șase sute mii, Erau ai lui Israel fii, Atuncea când au părăsit Ținutul care s-a numit Ramses, mergând către Sucot. N-a fost cuprins poporul tot În acest număr, ci erau Doar cei care pe jos mergeau, Făr’ a se fi adăugat Femeile care-au plecat Alături de acel popor, Urmate de copiii lor.

Exodul 2:23

După mult timp, s-a întâmplat Că împăratu-atunci aflat Peste Egipt, să fi murit. Israelul era-nrobit Încă-n Egipt, gemând din greu, Sub al robiei jug, mereu. În deznădejde, a strigat Poporul, până s-a urcat Țipătul său, la Dumnezeu.

Exodul 33:14

Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”

Exodul 5:21

Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”

Ieremia 2:2

„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.

Езекиел 20:35

Vă voi aduce în pustia Popoarelor, unde, cu voi, Eu Mă voi judeca apoi, Față în față. Veți vedea

Osea 11:4

I-am tras cu funii pământești – Cu legături ce-s omenești – I-am tras cu frânghia pe care Numai iubirea o mai are, Iar pentru ei M-am arătat A fi Cel cari le-a ridicat Jugul cel greu ce l-au avut, Pe cari în gură l-au ținut. Asupra lor M-am aplecat Și de mâncare Eu le-am dat.

Numeri 10:33

Când de la munte au plecat, Trei zile-apoi, ei au umblat. Chivotul legământului Cu mărturia Domnului, Mergea – mereu – ‘naintea lor Și-a căutat, pentru popor, Trei zile-n șir, un loc de tihnă, Unde să poată-avea odihnă.

Numeri 14:20

Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și i-a răspuns: „Cum ai dorit, Așa voi face: îl iert iar, Pe tot poporu-acesta. Dar,

Matei 11:28

Veniți la Mine, toți cei care Sunteți trudiți și-mpovărați, Și-odihnă o să căpătați!

Deuteronom 1:30

Pentru că Domnul Dumnezeu, ‘Naintea voastră, e mereu Și El se va lupta apoi – În țara ‘ceea – pentru voi – Așa cum bine ați văzut, Prin tot ceea ce a făcut, De când a fost al vost’ popor, În țara Egiptenilor.

Deuteronom 1:33

Chiar dacă bine L-ați văzut, În fruntea voastră doar, umblând Și loc, pentru popas, cătând. Noaptea-ntr-un foc vă însoțea, Ca drumul să-l puteți vedea, Iar ziua, era ca un nor, Mergând în fața tuturor.

Deuteronom 12:9

Căci nu sunteți în locu-n care, Domnul, de gând, să vi-l dea, are, Drept moștenire, s-aveți tihnă Și-apoi să dobândiți odihnă.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Deuteronom 8:16

Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.

Iosua 1:13

„Cu toți aduceți-vă-aminte De ceea ce a poruncit Moise, atunci când a trăit: „Al vostru Domn v-a dat odihnă – V-a dat o țară, s-aveți tihnă.”