Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 30:3 - Biblia în versuri 2014

3 Apoi a zis: „Vin zile, iată, Când voi aduce înapoi Pe cei cari sunt prinși de război Luați din Iuda și la fel, Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că sunt al Meu popor. Am dat, pentru părinții lor, O țară mare, minunată. Are să vină vremea – iată – Când înapoi, în acea țară, Pe toți ai Mei am să-i strâng iară Și vor lua în stăpânire Ceea ce au drept moștenire.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le-am dat-o strămoșilor lor și o vor stăpâni»“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Iahve îți spune că vor veni zile când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu numit Israel și pe cei numiți Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le-am dat-o strămoșilor lor; și vor fi stăpâni în ea.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îl voi face pe poporul meu, pe Israél și pe Iúda, spune Domnul; îi voi face să se întoarcă în țara pe care le-am dat-o părinților lor și o vor lua în stăpânire»”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Iată, vin zile’, zice Domnul, ‘când voi aduce înapoi prinșii de război ai poporului Meu Israel și Iuda’, zice Domnul; ‘îi voi aduce înapoi în țara pe care am dat-o părinților lor și o vor stăpâni.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci, iată, vin zile, zice Domnul, când voi întoarce robia poporului meu, pe Israel și Iuda, zice Domnul; și‐i voi întoarce în țara pe care am dat‐o părinților lor și o vor stăpâni.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 30:3
45 Mawu Ofanana  

În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară.


Dar mulți din preoți, iar cu ei Și mulți dintre Leviți cei Mai vârstnici, cu mulți din cei cari, Peste familii sunt mai mari – Cari sunt din cei ce au știut Casa ce-a fost la început – Când au văzut că se puneau Iar temeliile, plângeau. Alții, în schimb, de bucurie, Chiote-au scos, de veselie,


Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.


Doamne, adu-i iar înapoi, Pe prinșii noștri de război, Ca niște râuri înspumate, Ce sunt în miazăzi aflate!


O! Cine o să izbutească A face ca să se pornească, Din mijlocul Sionului, O izbăvire-a neamului Ce este al lui Israel? Iată că Dumnezeu e Cel Care aduce înapoi, În Iacov, prinșii de război. Atuncea, mare bucurie, În Israel are să fie.


Atuncea, se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar îi voi aduce Eu, În țara care a fost dată, Pentru ai lor părinți, odată.”


„Iată, vin zile” – Domnu-a zis – „În care, precum am promis, Odrasla cea neprihănită Are să-i fie dăruită Lui David. El va-mpărăți În țară și va împărți Dreptatea, căci în ce va spune, Va arăta înțelepciune.


Aflați că pe acel popor – Care va fi ascultător Și se supune celui care În Babilon este mai mare – Din țară, nu-l voi strămuta, Ci pe al său pământ va sta Să îl lucreze, să-l păzească Și în ținut să locuiască.”


„Uneltele vor fi luate Și-n Babilon vor fi mutate. Acolo, ele-au să rămână O vreme-ndelungată, până Am să le caut Eu și-apoi, Le voi aduce înapoi, Aici, unde sunt azi aflate, De unde ele-au fost luate. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e cel care-a vorbit!”


În urmă, Domnu-a cuvântat: „După ce se vor fi-ncheiat Cei șaptezeci de ani, să știți Precum că fi-veți izbăviți. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Așa cum am făgăduit.


Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.


Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.


Iată dar, ce a mai rostit Domnul atunci când mi-a vorbit De Iuda și de Israel.


Apoi, a zis Domnul Cel Sfânt: „Oprește plânsul tău amar Și șterge-ți lacrimile dar, Căci truda ta, neobosită, Are să fie răsplătită. De la vrăjmașii tăi, apoi, Te voi aduce înapoi.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


Domnul a zis: „Iată, curând, Are să vină vremea când Casa lui Iuda și la fel Și casele lui Israel, Să le însămânțez, voiesc – Așa după cum plănuiesc – Cu o sămânță ce Îmi place, De oameni și de dobitoace.


Domnul a zis: „Curând apare Un timp anume, vreme-n care Cu casele lui Israel Și de asemenea – la fel – Cu cele care-n Iuda sânt, Voi face un nou legământ.


Domnul mai glăsuise: „Iată, Vin zilele când, ridicată, Astă cetate o să fie. Se va zidi din temelie, Pentru cinstirea Domnului, Pornind din poarta unghiului Și ajungând la turnul cel Ce este-al lui Hananeel.


„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.


Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


În urmă, Ieremia scrise, În carte, tot ceea ce zise De soarta Babilonului Și de nenorocirea lui.


Atuncea, voi veți ști mereu, Precum că Domnul sunt doar Eu, Pentru că-n Israel, apoi, Vă voi aduce înapoi, Așa precum jurat-am Eu Părinților voștri, mereu, Că astă țară minunată, Vouă are a vă fi dată.


Am să le scot dintre popoare, Din orice loc vor fi sub soare În felurite țări, și-apoi Le voi aduce înapoi. Am să le pasc, în acest fel, Pe munții cei din Israel, Pe culmile dealurilor, Pe văile râurilor Și-n toate locurile-n țară Cari locuite fi-vor iară.


„Căci dintre neamuri, mai apoi, Eu vă voi scoate și-napoi Am să v-aduc, ca să stați iară, Cu toții, în a voastră țară.


Voi toți aveți să o primiți, Și voi o să o stăpâniți, Așa cum am jurat, odată – Ținându-Mi mâna ridicată, În fața celora pe care, Al vostru neam, părinți, îi are – Că dată are să le fie, Această țară, pe vecie. Deci țara – fără îndoială – O să vă cadă la-mpărțeală, Pentru că ea are menire De-a fi a voastră moștenire.


„În acel timp, când înapoi Aduc pe prinșii de război De la Ierusalim luați Și de prin Iuda strămutați,


Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”


În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”


Apoi, spre ucenici, Iisus Și-a-ntors privirile și-a spus: „Veni-vor vremi, când o să vreți, O zi, ca asta, să vedeți, Din cele ce-au fost ale Lui – Ale Fiului omului – Însă, atunci, nu veți putea, Astfel de zile, a vedea.


Curând, veni-vor zile grele: Vei îndura valuri de rele, Vrăjmașii au să te-nconjoare; Cu lanțuri au să te-mpresoare Și-au să te strângă, ne-ncetat, Din toate părțile, de-odat’.


„Curând, o vreme o să vie, În care nu o să rămâie Piatră pe piatră, așezată Aici, fără a fi surpată.”


Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.


Domnul, apoi – pe fiecare – Vă va aduce-n țara care Părinții voștri locuiau Și-n stăpânire o aveau. Acolo, bine vă va face Și înmulțiți veți fi, în pace, Încât pe-ai voști’ părinți apoi, Aveți să îi întreceți voi.


Căci Domnul – către Israel – Ca o mustrare-a zis, astfel: „Mă ascultați dar: în curând Are să vină vremea când, Cu casele lui Israel Și a lui Iuda-apoi la fel, Un legământ nou, am să-nchei,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa