Ieremia 30:3 - Biblia în versuri 20143 Apoi a zis: „Vin zile, iată, Când voi aduce înapoi Pe cei cari sunt prinși de război Luați din Iuda și la fel, Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că sunt al Meu popor. Am dat, pentru părinții lor, O țară mare, minunată. Are să vină vremea – iată – Când înapoi, în acea țară, Pe toți ai Mei am să-i strâng iară Și vor lua în stăpânire Ceea ce au drept moștenire.” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 Căci iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu, Israel și Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le-am dat-o strămoșilor lor și o vor stăpâni»“. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 Iahve îți spune că vor veni zile când îi voi aduce înapoi pe captivii poporului Meu numit Israel și pe cei numiți Iuda. Îi voi aduce înapoi în țara pe care le-am dat-o strămoșilor lor; și vor fi stăpâni în ea.»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îl voi face pe poporul meu, pe Israél și pe Iúda, spune Domnul; îi voi face să se întoarcă în țara pe care le-am dat-o părinților lor și o vor lua în stăpânire»”. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Iată, vin zile’, zice Domnul, ‘când voi aduce înapoi prinșii de război ai poporului Meu Israel și Iuda’, zice Domnul; ‘îi voi aduce înapoi în țara pe care am dat-o părinților lor și o vor stăpâni.’” Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Căci, iată, vin zile, zice Domnul, când voi întoarce robia poporului meu, pe Israel și Iuda, zice Domnul; și‐i voi întoarce în țara pe care am dat‐o părinților lor și o vor stăpâni. Onani mutuwo |
Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.
N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.
Domnul mai zise: „Înapoi I-aduc pe prinșii de război, Cari se vădesc ai cortului Lui Iacov. De lăcașul lui, Mi-e milă Mie și voiesc – Iarăși – cetatea s-o zidesc, Pe culmile cele pe care I-a fost întâia așezare. Casa-mpăratului, zidită, Va fi din nou și locuită Așa după cum se știa Că înainte era ea.
„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”
Totuși, vă spun dar, tuturor, Că pe argint, ogoare – iară – Au să se cumpere în țară; Zapisuri, iar, au să se scrie Și întărite au să fie Cu martori cari vor fi aflați Atât în Iuda așezați, Cât și-n Ierusalim, la voi, Sau împrejurul său apoi. Puși martori au să fie iară, Și în a lui Beniamin țară. De-asemeni, martori au să fie Și în cetăți de la câmpie, În cele-n miazăzi aflate, Ori sus, pe munte așezate. Îi voi aduce înapoi Pe cei ce sunt prinși de război. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”
Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”
Voi toți aveți să o primiți, Și voi o să o stăpâniți, Așa cum am jurat, odată – Ținându-Mi mâna ridicată, În fața celora pe care, Al vostru neam, părinți, îi are – Că dată are să le fie, Această țară, pe vecie. Deci țara – fără îndoială – O să vă cadă la-mpărțeală, Pentru că ea are menire De-a fi a voastră moștenire.
Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”
În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”