Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 30:24 - Biblia în versuri 2014

24 Mânia Domnului, aprinsă, Nu va putea să fie stinsă, Până nu se va fi-mplinit Ceea ce Domnul a gândit. Veți înțelege, întru tot, Lucrul acesta, cum socot, Cât de curând, în viitor, Prin perindarea vremilor.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Mânia Domnului nu se va retrage până când El nu-Și va duce la îndeplinire planurile inimii Lui. În zilele de pe urmă, veți înțelege lucrul acesta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Mânia violentă a lui Iahve nu va înceta până nu va executa ce a planificat El să se întâmple. Veți înțelege aceste lucruri în ultimele zile.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Mânia aprinsă a Domnului nu se va întoarce până nu va face și nu va împlini planul inimii sale. În zilele de pe urmă, o veți înțelege.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini și va înfăptui gândurile inimii Lui. Veți înțelege în totul lucrul acesta în cursul vremurilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce până nu va face și nu va împlini cugetele inimii sale: în zilele de apoi o veți înțelege.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 30:24
24 Mawu Ofanana  

Iacov, fiii, și-a adunat, Și-a zis: „Iată că v-am chemat, Ca să vă spun ce o să fie, În vremea care o să vie.


Domnul oștirii a venit Și a jurat: „Fi-va-mplinit Tot ceea ce am arătat. Nimica nu va fi lăsat Neîmplinit, din tot ce-am spus.


O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.


Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!


Mânia nu se potolește, Până când nu se împlinește Planul pe care l-a avut, În a Sa inimă născut. Veți înțelege tot, ușor – Curând – în cursul vremilor.


Din astă pricină se-ntinde Jalea și țara o cuprinde, Iar cerul este-ntunecat Și fața și-a înnegurat. Căci Eu am zis și negreșit, Lucrul acest l-am stabilit. De el, nu-Mi pare rău și-apoi, Nu-l voi întoarce înapoi.”


De-aceea – grabnic – vă luați Saci și cu ei vă îmbrăcați. Plângeți și gemeți toți apoi, Căci nu se-abate de la noi, Mânia Celui cari, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu.”


Însă în vremea de apoi, Îi voi aduce înapoi Pe toți fiii Moabului Precum și pe fiicele Lui.” Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit. Aceasta e o judecată Cari spre Moab e îndreptată.


Pe ai Elamului bărbați Îi fac să tremure, speriați – Mereu – în fața tuturor Celor ce sunt vrăjmași ai lor. Atuncea, toți dușmani-acei Au să aducă, peste ei, Necazuri și mânia Mea. Eu Îmi voi scoate sabia, Cu ea ca să îi urmăresc, Până când am să-i nimicesc.”


„Însă în zilele de-apoi, Îi voi aduce înapoi Pe prinșii de război pe care Țara Elamului îi are. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit”


„Priviți-mă acuma, bine, Voi ce-ați trecut pe lângă mine Și spuneți de, asemenea, E vreo durere, cu a mea, Cu cea pe cari o sufăr eu, Căci sunt lovit de Domnul meu Și-ajuns sunt de a Lui urgie, În zilele Lui de mânie!


Către al Meu popor, apoi, Spre Israel, veți merge voi, Ca și un nor ce se lățește Și țara o învăluiește. Iată, în zilele acele, Te-aduc asupra țării Mele, Pe tine, Gog! Mă fac știut De neamuri. Fi-voi cunoscut De către toți, căci – negreșit – Sub ochii lor, voi fi sfințit!”


Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


„În vremile sfârșitului, Muntele Casei Domnului Tare va fi întemeiat Și cel mai ‘nalt va fi aflat, Fiind deasupra tuturor Colinelor dealurilor. Popoarele-au să se grăbească, Spre el să se îngrămădească.


Acuma dar, iată că eu Pleca-voi la poporul meu. Mă-ntorc acasă, fii pe pace. Dar hai să-ți spun ce îi va face Acest popor ce îl zărești, Poporului ce-l stăpânești.”


Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”


Când toate se vor fi-ntâmplat, Întreg poporul, strâmtorat – În zilele de la sfârșit – Se va întoarce, negreșit, La Domnul și smerit va sta Și de-al Său glas, va asculta.


În acea zi, cuvântul Meu, Pe care despre Eli, Eu – Mai dinainte – l-am rostit, Are să fie împlinit. Ce-am spus, încep și isprăvesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa