Ieremia 30:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Cei cari iubire-au arătat Față de tine, te-au uitat Și nu le pasă. Te-am lovit, Ca pe-un vrăjmaș. Te-am pedepsit Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Ce le-ai făcut, fără-ncetare, Și sunt în număr foarte mare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ Toți iubiții tăi te-au uitat și niciunuia nu-i mai pasă de tine. Te-am lovit așa cum lovește un dușman și te-am disciplinat ca un om nemilos pentru că nelegiuirea ta este așa de mare, iar păcatele tale atât de numeroase.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Toți cei care te iubeau, te-au uitat; și niciunuia nu îi mai pasă de tine. Te-am lovit așa cum lovește un dușman; și te-am pedepsit ca un om nemilos – pentru că vina ta este atât de mare, iar păcatele tale sunt atât de multe!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Toți cei care te iubeau te-au uitat, nimeni nu te mai caută, pentru că te-am lovit cum se lovește dușmanul, cu o pedeapsă crudă, pentru mulțimea nelegiuirilor tale și pentru că s-au înmulțit păcatele tale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Toți cei ce te iubeau te uită, niciunuia nu-i pasă de tine, căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaș, te-am pedepsit cu putere din pricina mulțimii nelegiuirilor tale și a marelui număr al păcatelor tale.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Toți iubiții tăi te‐au uitat: nu te caută. Căci te‐am lovit cu o lovitură de vrăjmaș, cu o pedeapsă de om nemilos, pentru mărimea nelegiuirii tale: pentru că păcatele tale s‐au înmulțit.

Ieremia 30:14 Mawu Ofanana

Iov 16:9

Mă urmărește Cel Prea Sfânt, Cu furie: din dinți scrâșnește Și cu mânie mă lovește. El, cu privirea, mă străpunge Și-a lui pedeapsă mă ajunge.

Iov 19:11

Mânia, eu am fost luat Asemeni unui vinovat.

Iov 30:21

Așteptam milă, de la Tine! Văd însă, că Te lupți cu mine, Cu toată forța mâinii Tale!

Psalmi 107:17

Nebunii, prin purtarea lor, Prin vina făr’delegilor, Ajunseră nenorociți,

Isaia 57:13

Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”

Ieremia 14:17

„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.

Ieremia 2:36

De ce, atâta grabă mare, Ca să îți schimbi a ta cărare? Iată că din Egipt îți vine – Cât de curând – a ta rușine, După cum mai venise ea Asupră-ți, din Asiria!

Ieremia 22:20

„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!

Ieremia 22:22

Toți cei care păstori îți sânt, Ajunge-vor păscuți de vânt. Cei care te iubesc, să știe Că au să meargă în robie. Ai să roșești căci, negreșit, Rușinea te va fi-nvelit. Pricină pentru-aceste toate, Îți este marea răutate.

Ieremia 30:15

De ce te plângi că ești rănit? De ce te plângi, necontenit, De-a ta durere ascuțită, De boala ta pricinuită? Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe care le-ai înfăptuit, Să pătimești a trebuit. Păcatele, ți le-am văzut Și ca să suferi te-am făcut!

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Ieremia 32:30

Căci ai lui Israel copii, Precum și ai lui Iuda fii, Din tinerețe au făcut Doar lucruri ce nu Mi-au plăcut. Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, M-au mâniat – prin ce-am văzut Că ale lor mâini au făcut.

Ieremia 32:34

Ci idolii și i-au adus Și-n a Mea Casă și i-au pus – Acolo unde e chemat Numele Meu, neîncetat – Și-au spurcat Templul Domnului.

Ieremia 32:35

În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”

Ieremia 38:22

„Toate nevestele pe care, În casă, încă, le mai are Cel care este așezat În Iuda, ca și împărat, Vor fi luate de cei cari În Babilon sunt cei mai mari. Nevestele-au să te jelească Și-n acest fel au să vorbească: „Prietenii te-au înșelat Și-n urmă, te-au înduplecat. Dar când, picioarele-n noroi Ți se-afundară, mai apoi, Prietenii te-au părăsit Și-n mare grabă, au fugit!”

Ieremia 4:30

Tu, pustiito, ce vei face? Cârmâzul vrei să te îmbrace. Cu aur ai să te gătești, Iar ochii ți-i sulemenești. Degeaba însă tu lucrezi Și vrei să te-nfrumusețezi. Ai tăi ibovnici se vădesc Precum că te disprețuiesc Și-n fiecare dimineață Vor ca să ieie a ta viață.

Ieremia 44:22

Aflați că Domnul a văzut Totul și nu a mai putut Să rabde ceea ce făceați, Ce urâciuni înfăptuiați. De-aceea, El v-a pedepsit, Iar țara vi s-a pustiit, Căci o paragină e ea, Precum puteți bine vedea. O pricină doar de ocară Și de blestem e-a voastră țară, Pentru tot răul săvârșit De-al vostru neam, necontenit.

Ieremia 5:5

În felu-acesta am crezut Și-am zis: „Voi merge la cei cari Se dovedesc a fi mai mari, Căci ei știu Legea Domnului Și merg, mereu, pe calea Lui!” Însă și ei s-au depărtat Și jugu-apoi, l-au sfărâmat.

Ieremia 5:6

De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”

Ieremia 50:42

Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!

Ieremia 6:23

De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”

Plângerile 1:19

Pe-ai mei prieteni i-am chemat, Dar ei, cu toți, m-au înșelat. Bătrânii și ai mei preoți Iată că au murit cu toți, Căutând hrană, în cetate, Spre-a le fi viețile salvate.”

Plângerile 1:2

Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Езекиел 23:22

Acuma dar, de bună seamă, Tu Oholiba, să iei seamă La ce a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Ațâț în contra ta, pe cei Ce-ți sunt ibovnici, pe acei De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat. Din toate părțile-i adun Și împotriva ta îi pun

Езекиел 23:9

De-aceea lor, Eu am lăsat-o. Ibovnicilor ei am dat-o, Căci s-a îndrăgostit de ei – De-acei fii ai Asiriei.

Daniel 9:11

Legea pe care Tu ai dat-o, Tot Israelul a călcat-o Și astfel el s-a abătut Din calea Ta, căci nu a vrut Să Îți dea Ție ascultare. Tocmai de-aceea – drept urmare – Blestemele ce au fost zise Și jurămintele ce-s scrise În a lui Moise lege – dată De Dumnezeu – acuma, iată, Asupra noastră au venit Și fără milă ne-au lovit, Căci am păcătuit mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.

Daniel 9:13

Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Osea 2:5

A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”

Osea 5:14

Dar pentru Efraim, chiar Eu Voi fi asemeni unui leu, Iar pentru Iuda – mai apoi – Ca puiul leului fi-voi. Eu, da, Eu – cum se va vedea – Voi fi cel ce va sfâșia Și am să plec. Eu am să iau, În urmă, tot ceea ce vreau Și nu se află nimenea Ca să răpească prada Mea.

Obadia 1:7

Aceia care ți-au șezut Alăturea și se vădeau Uniți cu tine că erau, Pân’ la hotar te-au izgonit. Ajuns-ai a fi stăpânit De cei cari ți s-au arătat Prieteni și te-au înșelat. Cei cari din pâinea ta mâncau, Curse, mereu, îți întindeau, Pe care nu le-ai observat Și-n seamă tu nu le-ai luat!