Ieremia 30:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Dar tu, slujitorul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nu te înspăimânta, Israel! Căci iată, te voi salva din teritoriul îndepărtat și-ți voi elibera urmașii din țara în care sunt captivi. Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște și nimeni nu-l va mai îngrozi,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ «Deci nu te neliniștii, sclavul Meu numit Iacov!» Israel, Iahve îți spune să nu te sperii; pentru că El te va ajuta să scapi din acea țară îndepărtată; și îți va salva urmașii din țara în care sunt captivi. Iacov va reveni, va avea odihnă și liniște; și nimeni nu îl va mai teroriza –

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Dar tu nu te teme, slujitorul meu, Iacób, – oracolul Domnului – și nu te înspăimânta, Israél, căci, iată, eu te voi salva din [țara] îndepărtată și pe descendența ta, din țara captivității. Iacób se va întoarce, va fi în pace, va fi liniștit și nimeni nu-l va mai înspăimânta.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ De aceea, nu te teme, robul Meu Iacov’, zice Domnul, ‘și nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din țara cea depărtată și îți voi izbăvi sămânța din țara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăși, va avea odihnă și liniște și nu-l va mai tulbura nimeni.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și tu, robul meu Iacov, nu te teme, zice Domnul; nici nu te înspăimânta, Israele; căci iată, te voi mântui de departe, și sămânța ta din țara robiei lor. Și Iacov se va întoarce și va fi în odihnă și liniștit și nimeni nu‐l va înspăimânta.

Ieremia 30:10 Mawu Ofanana

Geneza 15:1

După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului, din zări, Pân’ la Avram veni, de sus, Și-ntr-o vedenie i-a spus: „Avrame! Nu te-nspăimânta! Sunt scutul tău. Răsplata ta, În fața Mea, e foarte mare.”

Isaia 14:3

Când îți va da Domnul odihnă Și ai s-ajungi a găsi tihnă În urma frământării tale Și-a trudei de pe a ta cale – Date de greul jug purtat, În vremea-n cari rob te-ai aflat,

Isaia 35:9

Fiare sălbatice sau lei Nu vor călca pe firul ei, Ci numai cei răscumpărați, Pe ea, să meargă, sunt lăsați.

Isaia 43:5

De-aceea, iată că îți zic, Să nu ai teamă de nimic, Căci lângă tine voi sta Eu Și te voi ocroti, mereu. Din răsărit, aduce-voi Întregul tău neam, înapoi. Am să te strâng, precum am spus, Din părțile de la apus.

Isaia 44:1

„Ascultă Iacov, rob al Meu, Israele, pe care Eu Alesu-te-am, precum am vrut!”

Isaia 44:2

Acela care te-a făcut, Acela cari te-a întocmit, Acela cari te-a întărit, Pe care sprijin l-ai avut – Din clipa-n care te-ai născut – A cuvântat în acest fel: „Să nu se teamă Israel! Lui Iacov, robul Meu, îi zic, Să nu se teamă de nimic! Pe Israel, Eu l-am ales Și dintre neamuri l-am cules.

Isaia 46:11

O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.

Isaia 46:13

Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”

Isaia 49:12

Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.

Isaia 49:25

„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.

Isaia 54:4

Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.

Ieremia 23:3

„Eu Însumi Mă voi fi-ngrijit, De rămășița cea pe care Sărmana Mea turmă o are. În țările în care voi Mi-ați risipit bietele oi, Voi merge să Mi le adun Ca laolaltă să le pun. Le voi aduce înapoi Și pe pășunea lor, apoi, Am să le-așez, să le-ngrijesc Să crească și să le sporesc.

Ieremia 23:4

Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.

Ieremia 23:6

Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Ieremia 23:8

Atuncea se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar, îl voi aduce Eu, Pe al lui Israel popor Și-am să-l așez în țara lor.”

Ieremia 29:11

Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.

Ieremia 29:14

Găsit de voi, am să fiu Eu. Îi voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război. În lume-ați fost împrăștiați Și printre neamuri alungați. Însă, după al Meu cuvânt, Am să vă strâng pe-al vost’ pământ, Căci din robie, înapoi, În țară, vă aduc pe voi.”

Ieremia 3:18

Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.

Ieremia 30:3

Apoi a zis: „Vin zile, iată, Când voi aduce înapoi Pe cei cari sunt prinși de război Luați din Iuda și la fel, Pe cei ce sunt din Israel, Pentru că sunt al Meu popor. Am dat, pentru părinții lor, O țară mare, minunată. Are să vină vremea – iată – Când înapoi, în acea țară, Pe toți ai Mei am să-i strâng iară Și vor lua în stăpânire Ceea ce au drept moștenire.”

Ieremia 30:7

Vai! Ziua ‘ceea este mare. Cu altă zi, seamăn, mai are? Lovit e Iacov, în obraz, De vremea ‘ceea de necaz. Dar Iacov fi-va izbăvit, Din vremea ‘ceea, negreșit.

Ieremia 33:16

Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.

Езекиел 16:52

Tu, cea care ai ușurat Vina care ți-a apăsat Surorile – căci am văzut Purtările ce le-ai avut – Suferă-acum, urmările Ce ți le dau purtările! Prin ceea ce ai săvârșit, Mai urâcioasă-ai devenit De cât au fost ele, vreodat’, Și-n acest fel le-ai ușurat, Căci a lor vină, bunăoară, A devenit mult mai ușoară. Acopere-te de rușine! Ocara vină, peste tine, Căci ușurat-ai vina care, Surorile-ți, apăsa tare!

Езекиел 38:11

Vei zice: „Am să mă pornesc, Pentru că vreau să cuceresc Țara aceasta ce se-arată Deschisă. Năvălesc de-ndată, Peste cei care-o locuiesc Și cari în liniște trăiesc În locuințe nepăzite De porți sau ziduri întărite!

Daniel 12:1

„În vremea ‘ceea, va apare Al vostru voievod, cel care, Drept Mihail, este chemat. Atunci, el se va fi-nălțat, Căci el, pentru al tău popor, Se-arată-a fi ocrotitor. Va fi un timp de strâmtorare. Necazul fi-va foarte mare, Precum n-a mai fost de când sânt Neamuri aflate pe pământ. Dar mântuit are să fie Poporul tău, când o să vie Vremea aceea. Negreșit, Are să fie mântuit Atunci, numai acela care, În carte, scris, numele-și are.

Osea 2:18

Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.

Osea 2:20

Logodna ta are să fie Făcută prin credincioșie Și-n acest fel, vei fi putut, Pe Domnul, să-L fi cunoscut!”

Osea 6:11

Și ție, Iudo – negreșit – Un seceriș ți-am pregătit, Când voi aduce înapoi, Pe robii Mei, prinși de război!”

Ioel 2:21

Pământule – de bună seamă – Nu trebuie să ai vreo teamă, Ci tu – acum – bucură-te Mereu, și veselește-te, Căci Domnul face lucruri cari Se dovedesc nespus de mari!

Miheia 4:9

Dar spune-mi, însă, de ce oare, Strigi tu, acum, atât de tare? N-ai sfetnic? Nu ai împărat, Astfel încât te-au apucat Durerile unei femei, În clipele facerii ei?

Zaharia 3:10

„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”

Ioan 12:15

„Fiica Sionului n-ai teamă, Când Împăratul tău te cheamă. Pe-al măgăriței mânz, la tine, Călare – El – acuma, vine.”