Ieremia 3:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându-se cu piatra și cu lemnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Astfel, prin acțiunile ei murdare foarte grave, Israel a profanat țara prostituându-se cu piatra și cu lemnul!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Și, din cauza renumelui desfrânării ei, a profanat țara și a săvârșit adulter cu piatra și cu lemnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat țara, a preacurvit cu piatra și lemnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Și a fost așa: prin nesocotința curviei ei țara a fost pângărită și a preacurvit cu pietre și cu lemne.

Ieremia 3:9 Mawu Ofanana

Isaia 57:3

Dar, fii de vrăjitoare, voi Apropiați-vă și-apoi Veniți încoace! Vă grăbiți Voi cei care vă dovediți Sămânța preacurvarului Și-asemenea a curvei lui!

Isaia 57:6

În pietrele ce-s lustruite Și în pârâuri sunt găsite, Aflată-ți este moștenirea, Așa precum îți este firea. În ele, soarta, tu o ai, Căci jertfe numai lor le dai. Mereu le aduci daruri care Menite sunt pentru mâncare Și le-nsoțești cu o măsură Din jertfa pentru băutură. „La acest lucru, oare, Eu Nesimțitor pot fi, mereu?”

Ieremia 10:8

Toți oamenii de pe pământ Doar niște proști, în față-Ți, sânt. Idolii lor nu se pot pune Cu Tine, căci deșertăciune Și lemn este a lor ființă, Precum și-ntreaga lor știință!

Ieremia 16:18

Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”

Ieremia 2:27

Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”

Ieremia 2:7

„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.

Ieremia 3:2

„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.

Езекиел 16:17

După aceea, ți-a luat Podoabele ce ți le-am dat – Sculele cele minunate, În aur și argint lucrate – Și chipuri de bărbați, din ele, Făcut-ai. Chipurile-acele, Pe care ți le-ai întocmit, Le foloseai pentru curvit.

Езекиел 23:10

Ei goliciunea-i dezveliră, Fiii și fiicele-i răpiră Și-n urmă scos-au sabia Și au ucis-o-apoi, cu ea. Despre tot ce i-au făcut ei, Vestea s-a dus, printre femei.

Езекиел 23:21

În acest fel ți-ai înnoit Nelegiuirile făcute În vremile de mult trecute, Când Egiptenii ți-au strâns – iată – Țâțele, pentru prima dată, Iar sânii tăi, cei de fecioară, Ți i-au atins întâia oară.

Езекиел 23:3

În tinerețe, au curvit, Când în Egipt au locuit. Acolo, țâțele lor – iată – Strânse au fost, întâia dată, Iar sânii lor, cei de fecioară, Atinși au fost întâia oară.

Osea 2:2

Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!

Osea 4:12

Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.

Ioel 1:19

O, Doamne Dumnezeul meu, Strig către Tine-acuma eu, Căci iată, focul a lovit Izlazurile și-a pârlit Toți pomi-aceia minunați Care pe câmp erau aflați!

Habacuc 2:19

Vai, de cel care, lemnului, Îi zice – după mintea lui – „Scoală!”, iar pietrei îi vorbește Și o îndeamnă: „Te trezește!” Oare sunt ele în măsură Ca să le dea învățătură? Degeaba sunt împodobite Cu-argint și-n aur poleite, Căci nu au duh să locuiască În ele, să le-nsuflețească.

Matei 5:32

Dar ascultați-Mă pe Mine, Căci Eu vă spun că, orișicine, Soția, o să-și părăsească, Îi dă prilej să preacurvească. Încă ceva, vreau să se știe: Din pricină de preacurvie, Poți să îți lași a ta femeie. Însă, cel care o s-o ieie Pe cea lăsată de bărbat, A preacurvit – deci e păcat.”