Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:8 - Biblia în versuri 2014

8 Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am alungat-o și i-am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus ea însăși să se prostitueze la fel.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Când am văzut toate metodele prin care se prostitua neascultătoarea Israel, am alungat-o; și i-am dat o carte de despărțire. Totuși sora ei, infidela Iuda, nu s-a temut; ci s-a dus și ea personal să se prostitueze în mod asemănător.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Dar am văzut că, în ciuda tuturor lucrurilor în care a comis adulter, pe apostata Israél am alungat-o și i-am dat act de despărțire; totuși vicleana Iúda, sora ei, nu s-a temut, ci s-a dus și s-a desfrânat și ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Și, cu toate că a văzut că M-am despărțit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și am văzut, când, pentru această pricină în care preacurvise necredincioasa Israel, am lăsat‐o și i‐am dat carte de despărțire, totuși vânzătoarea Iuda, soră‐sa, nu s‐a temut, ci s‐a dus și a curvit și ea.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:8
20 Mawu Ofanana  

Ioram, în țară, a făcut Și înălțimi, căci a crezut Că este bine. În ăst fel, Trase-n curvie, după el, Poporul care se vădea Că la Ierusalim ședea, Iar totodată – negreșit – Pe Iuda el l-a amăgit.


„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.


Tu însuți doar, te pedepsești Și iată, singur te lovești Cu răutatea ta cea mare Și necredincioșia-ți tare. Vei ști, astfel, cât e de rău, Să-L părăsești pe Domnul tău. Vedea-vei dar, că nu e bine Că n-ai avut teamă de Mine. Așa a spus cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.”


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


„Dar, oare, nu ai auzit Când oamenii au glăsuit În acest fel: „Cu-adevărat, Două familii a lăsat Domnul, după ce le-a ales Și dintre neamuri le-a cules?” Oameni-aceștia dovedesc Că foarte mult disprețuiesc Poporul Meu. În ochii lor, Ei nici măcar nu-s un popor.”


„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!


Sora ta mare, cea aflată La miazănoapte așezată, Chemată e Samaria, Cu fiicele de lângă ea. Sora cea mică e chemată Sodoma și e așezată În miazăzi, cu-ale ei fiice.


Iată dar, ce pot Eu a-ți zice: Tu, nu numai că ai umblat Pe-ale lor căi neîncetat – Făcând tot ceea ce-ai văzut Precum că ele au făcut – Dar ca și cum te-ai fi gândit Că prea puține-ai săvârșit, Te-ai arătat și mai stricată Decât au fost ele, vreodată.


Samaria, nici jumătate Din ale tale mari păcate, Nu le-a făcut. Da – negreșit – Mai multe, tu ai săvârșit Și astfel, prin al tău păcat, Surorile ți-ai ușurat, Căci a lor vină, bunăoară, A devenit mult mai ușoară.


Și oamenii au tot venit, Ca la o curvă, negreșit. Așa s-au dus mereu la cea Care, Ohola, se numea, Precum și la aceea care, Drept Oholiba, nume, are. Aste femei erau vădite Precum că sunt nelegiuite.


De-aceea lor, Eu am lăsat-o. Ibovnicilor ei am dat-o, Căci s-a îndrăgostit de ei – De-acei fii ai Asiriei.


„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,


„Atunci când întâmpla-se-va Să se însoare cineva, Cu o femeie, după care, În față-i, ea – trecere – n-are, Căci omul a descoperit, În ea, ceva nepotrivit Și rușinos, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și să o lase să se ducă Din casa lui, unde va vrea.


Dacă și-acest ultim bărbat – Cu care ea s-a măritat – O va urî, are-nvoire, O carte pentru despărțire Să-i scrie și să i-o aducă Și-apoi, s-o lase să se ducă. Dacă bărbatul, bunăoară – Din întâmplare – o să moară,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa