Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:6 - Biblia în versuri 2014

6 „Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 În zilele regelui Iosia, Domnul mi-a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s-a prostituat acolo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În timpul guvernării regelui Iosia, Iahve mi-a zis: „Ai văzut ce a făcut Israel care protestează și se revoltă împotriva mea? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde; și s-a prostituat acolo!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Domnul mi-a zis în zilele lui Iosía, regele: „Ai văzut ce a făcut apostata de Israél? A mers pe toți munții cei înalți și sub toți copacii verzi și s-a desfrânat acolo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Domnul mi‐a zis în zilele împăratului Iosia: Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‐a suit pe orice munte înalt și sub orice copac verde și acolo a curvit.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:6
24 Mawu Ofanana  

În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.


Opt ani făcuse Iosia, Când la domnie ajungea, Iar la Ierusalim a stat Treizeci și unu, ca-mpărat.


Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Dar, fii de vrăjitoare, voi Apropiați-vă și-apoi Veniți încoace! Vă grăbiți Voi cei care vă dovediți Sămânța preacurvarului Și-asemenea a curvei lui!


Pe-un munte-nalt și ridicat, Culcușul ți l-ai așezat Și tot acolo, tu te duci Pentru ca jertfe să aduci.


Cuvântul Domnului, venit La Ieremia, a vorbit Pe vremea-n care Iosia, Ani treisprezece împlinea, De când fusese așezat, În Iuda, ca și împărat– Iar după spița neamului, Amon fusese tatăl lui;


Nestingheriți și-au urmat firea Și-au mers după nelegiuirea Celor dintâi părinți ai lor, Cari s-au vădit un rău popor, Căci nicidecum n-au ascultat Ce le-am spus Eu, ci au umblat, Mereu, după alți dumnezei Care erau străini de ei. Casa lui Iuda și la fel Familia lui Israel Călcat-au legământul Meu, Pe care îl făcusem Eu Cu-ai lor părinți, când au trăit.”


Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Casa lui Iuda și la fel, Casa ce-o are Israel Necredincioase s-au vădit Față de Mine, negreșit.”


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Atuncea când ți-ai ridicat Case anume, de curvit, În colț de uliți, și-ai zidit Doar înălțimi, puse în față, Oriunde, în orice piață. Prin ceea ce ai săvârșit, Tu nici nu te-ai asemuit Cu acea curvă care cată, Mereu, ca să primească plată.


„Curvă, ascultă ăst Cuvânt, Din partea Domnului Cel Sfânt!


Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.


Când sora ei – aceea care Drept Oholiba, nume, are – Văzut-a ce a pătimit, Mai fără frâu s-a dovedit Și în curvie-a întrecut-o Pe sora care a avut-o.


Ohola e întâia fată, Iar Oholiba e chemată Aceea care, dintre ele, Este mai mică. Ale Mele Fuseseră și s-a văzut Că fii și fiice au născut. Ohola e Samaria. Ierusalimul este cea Care fusese-a doua fată Și Oholiba e chemată.


Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.


Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.


Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa