Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:4 - Biblia în versuri 2014

4 Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine: „Tată! Ai fost, din tinerețe, Prietenul ce-mi da povețe!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Acum, nu-i așa, strigi la Mine: «Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Acum ești obligată să strigi la Mine, zicând: ‹Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Oare nu vei striga de acum către mine: «Tatăl meu, prietenul de încredere al tinereții mele ești tu»?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost Prietenul tinereții mele!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Nu vrei să mai strigi de acum către mine: Tatăl meu, tu ești călăuza tinereții mele?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:4
16 Mawu Ofanana  

Cum își va ține, tot mereu, Un tânăr, al său drum, curat? Ținându-se neîncetat, Numai după al Tău Cuvânt.


Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.


Din tinerețe Te-am urmat, Căci numai Tu m-ai învățat, Iar eu vestesc – pe a mea cale – Minunile puterii Tale.


Tu Doamne ești nădejdea mea. În Tine-mi pun încrederea, Încă din anii tinereții Și până la sfârșitul vieții.


Să dea celor neînvățați – De-al vieții greu neîncercați – Pentru-a lor minte, agerime, Pricepere și istețime; La tineri, să dea cunoștință Și foarte multă chibzuință.


Pe cel care i-a fost bărbat, Din tinerețe și voit, Cu știre, a nesocotit Chiar legământul Domnului.


„Du-te-n Ierusalim și spune Cuvintele ce le voi pune În gura ta, iar către el, Să strigi apoi, în acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu: „Aminte încă, Mi-aduc Eu De dragostea ce o aveai Când încă tânără erai, Când logodită te-ai aflat Și în pustie M-ai urmat, Într-un pământ neroditor, Nesemănat, neprimitor.


Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați


Acolo, îi voi da-napoi Viile ei și fac apoi, Din valea care e chemată Acor, o ușă îndreptată Către nădejde. Cât va sta Acolo, iarăși va cânta, Ca și când tânără se-aflase Și din Egipt abia scăpase.


Un fiu, pe tată, l-a cinstit, Iar sluga pe acela care Îl știe că stăpân îl are. Dacă Îmi spuneți că sunt Tată, Unde Îmi este cinstea dată, Cinstea care Mi se cuvine? Dar unde e frica de Mine, Dacă Stăpân Îmi spuneți voi?” – A zis al oștii Domn, apoi. Răspundeți dar, acum, cu toți, Voi cei care sunteți preoți, Cari Numele-Mi nesocotiți Și să-ntrebați mai îndrăzniți: „Cu ce-am nesocotit noi, oare, Numele Tău Cel sfânt și mare?”


Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa