Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:23 - Biblia în versuri 2014

23 Într-adevăr, e în zadar S-aștepți ca mântuire-n dar Să-ți dea mulțimea munților, Precum și a dealurilor. Într-adevăr, în Dumnezeu E mântuirea, tot mereu, Căci mântuire dă doar Cel Cari îi e Domn, lui Israel.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

23 Într-adevăr, altarele de pe dealuri și idolii de pe munții cei mulți sunt o minciună! Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Este adevărat că altarele de pe dealuri și idolii de pe acei mulți munți, sunt o minciună! Recunoaștem că numai în Dumnezeul nostru, care se numește Iahve, este salvarea lui Israel!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Într-adevăr, înșelăciune sunt colinele și vuietul munților, căci, cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israél.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 În adevăr, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Cu adevărat, în zadar se nădăjduiește în dealuri și în mulțimea munților. Cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:23
25 Mawu Ofanana  

La Dumnezeu este scăparea: Să lași, peste poporul Tău, O Doamne, binecuvântarea. (Oprire)


Pe Domnul se va-ntemeia Sprijinul meu și slava mea. În El e stânca cea pe care Puterea mea, temelii, are, Precum și locu-n care eu Găsesc un adăpost, mereu.


‘Geaba, în zi de bătălie, Calul gătit are să fie, Căci biruința, tot mereu, Se află doar la Dumnezeu.


În ziua ‘ceea, rămășița Lui Israel, precum și vița Lui Iacov, nu vor mai avea Sprijin în cel ce le lovea, Ci al lor sprijin va fi Cel Cari Sfânt îi e lui Israel, Căci Domnul, doar, are să fie Nădejdea lor, pentru vecie.


Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.


Doar Eu sunt Domnul, tot mereu! Mântuitor, sunt numai Eu!


Cei ce fac idoli, pot a spune Precum că sunt deșertăciune, Iar ale lor lucrări, vă zic Că nu folosesc la nimic. Însă, chiar lucrurile-acele Mărturisit-au despre ele Și-arată că-s nepricepute. Fără vedere sunt făcute Și toate sunt – vede oricine – Spre a le face de rușine.


Dar Tu ești un Dumnezeu care Te tot ascunzi, fără-ncetare. Te-ascunzi, deși Tu ești, mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Te-ascunzi Mântuitorule! Te-ascunzi Tu, Dumnezeule!


Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.


„Vă strângeți și v-apropiați Voi, cei care sunteți scăpați Din țările neamurilor! Vă spun, spre știrea tuturor, Că toți cei care își cioplesc Idolii lor se dovedesc Fără pricepere, căci cheamă Un domn care – de bună seamă – Nu poate ca să-i mântuiască Sau sprijin să le dăruiască.


„Dar Cine e Acesta, care, În haine roșii, lucitoare – Dinspre Edom și Boțra – vine, Plin de putere, către tine?” „Eu sunt Cel care a vorbit, Sunt Cel care-a făgăduit Că va aduce mântuirea! La Mine este izbăvirea!”


Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.


Tu ești nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are. Tu ești Mântuitorul lui, În vremile necazului. De ce să fii străin în țară, Ca și străinul de afară Ce-i călător și-n țară-a stat Numai atât cât a-nnoptat?


„Doamne mă vindecă, de-ndat’, Și-atuncea fi-voi vindecat! Mă mântuiește, negreșit, Și-atuncea fi-voi mântuit! Căci pentru mine, Domnul meu, Slavă, doar Tu îmi ești, mereu!


Cum de copii grijă vădesc, Asemenea ei se gândesc La ai lor idoli, la altare, La Astartee. Fiecare, La aste lucruri, se gândește Când sub copaci verzi se găsește, Sau când ajunge-ntâmplător, Pe culmile dealurilor.


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


Căci Domnul zice: „Vă sculați Și peste Iacov să strigați, Cu chiote de veselie, Plini de o mare bucurie, În fruntea neamurilor stând! Vă înălțați glasul, cântând Cântări de laudă, mereu, Pentru al vostru Dumnezeu Și spuneți: „Doamne, izbăvește Poporul care se vădește Drept rămășița cea pe care, Neamul lui Israel o are!”


Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.


Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”


La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa