Ieremia 3:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Îmi spuneam: «O, cum te voi pune în numărul fiilor Mei și-ți voi da ca moștenire o țară plăcută, cea mai frumoasă moștenire dintre națiuni!» Mă gândeam că Mă vei numi «Tată» și nu vei înceta să Mă urmezi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Îmi spuneam: ‹O, ce bine îți va fi atunci când te voi pune în numărul fiilor Mei și când îți voi da ca moștenire o țară plăcută – cea mai frumoasă moștenire între celelalte popoare!› Mă gândeam că Mă vei numi Tată și că nu Îmi vei mai întoarce spatele.’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre fii și să-ți dau țara cea plăcută, moștenirea cea mai frumoasă a neamurilor?». Dar am zis: «Tu mă chemi: ‹Tatăl meu› și nu te vei abate de la urmarea mea».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată!’ și nu te vei mai abate de la Mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Dar eu am zis: Cum să te pun între copii și să‐ți dau țara cea plăcută, moștenirea cea bună a oștilor neamurilor? Și am zis: Mă vei numi: Tatăl meu; și nu te vei întoarce dinapoia mea.

Ieremia 3:19 Mawu Ofanana

Psalmi 106:24

Ei au nesocotit, mereu, Țara aceea minunată, Care urma a le fi dată. Nu au crezut Cuvântul Lui,

Psalmi 16:6

O moștenire minunată – Prin sorți – îmi este mie dată, Și-n acest fel, mândră moșie Ajuns-a a-mi fi parte, mie.

Psalmi 89:26

El zice: „Tu ești Tatăl meu. Stâncă îmi ești și Dumnezeu! Tu Doamne, pe cuprinsul firii, Stâncă îmi ești, a mântuirii!”

Proverbe 3:35

Slava, spre a o stăpâni Cei înțelepți; căci să știi bine: Nebuni-au parte de rușine.

Isaia 63:16

Însă cu toate-acestea, iată, Tu Doamne ești al nostru Tată. Căci Avraam nu ne-a știut, Israel nu ne-a cunoscut. Tu Doamne, numai, Te vădești Precum că al nost’ Tată ești, Căci Tu ești Cel care ne știe Din veșnicie-n veșnicie. Știut ești, de către popor, Fiind „Al nost’ Mântuitor”.

Isaia 64:8

Cu toate-acestea Doamne – iată – Tu ești Cel care ne e Tată. Tu ești olar, noi suntem lut, Iar Tu ești Cel ce ne-a făcut. Suntem cu toți, a Ta lucrare.

Ieremia 12:10

Păstorii vin, în număr mare, Și-Mi pustiesc via pe care Eu am sădit-o. Au călcat Ogorul Meu cel minunat – Cel care Îmi era plăcut – Și-ntr-un pustiu l-au prefăcut.

Ieremia 3:17

În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,

Ieremia 3:4

Și-acuma, ce faci? Strigi la Mine: „Tată! Ai fost, din tinerețe, Prietenul ce-mi da povețe!”

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 31:9

Vine plângând acel popor Și în mijlocul rugilor, Îl duc la apele bogate. Picioarele le sunt purtate Pe un drum neted. Când pășesc, Oamenii nu se poticnesc. Tatăl lui Israel sunt Eu, Iar cel dintâi născut al Meu E Efraim!” Seama luați

Ieremia 33:9

Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”

Ieremia 5:7

„Cum așteptai să te iert Eu?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Copiii tăi M-au părăsit. De cuviință au găsit, Să jure pe alți dumnezei Cu toate că idoli-acei Nu au ființă și nici minte. Făcutu-Mi-au ei jurăminte, Dar s-au dedat la preacurvie Și-au mers în casa de curvie!

Езекиел 20:6

Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.

Daniel 11:16

Cel ce-mpotriva lui pornește Va face după cum dorește, Căci n-o să fie nimenea, Cari împotrivă să îi stea. El se va îndrepta, de-odată, Spre țara ‘ceea minunată. În ea, are să se oprească Și are ca să nimicească Tot ce, în mâini, îi va cădea.

Daniel 11:41

El o să intre, dintr-odată, În țara ‘ceea minunată Și zeci de mii de oameni, pradă, În gheara morții au să cadă, Pentru că foarte mulți, în ea, În acea vreme, vor cădea. Edomul va avea scăpare Și cu Moabul, după care Fruntașii în Amon aflați, Din mâna lui vor fi scăpați.

Daniel 11:45

Va-ntinde corturile lui – Corturi ale palatului – Pe locurile care sânt Chiar între muntele cel sfânt Și prea slăvit, și între mare. Apoi, în locu-acela are Să se arate-al său sfârșit. Nimeni nu se va fi găsit Ca să îi fie-alăturea, Pentru ca ajutor să-i dea.”

Daniel 8:9

Apoi, dintr-un corn, am văzut Cum un alt corn mic a crescut. Cornul acela s-a mărit Spre miazăzi, spre răsărit Și înspre țara minunată.

Osea 11:8

Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.

Galateni 3:26

Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.

Efeseni 1:5

De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –

Deuteronom 14:1

„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.

Evrei 10:39

Încredințat sunt, că-napoi, Nicicând n-avem ca să dăm noi, Ca să nu pierdem, ci-n credință, Vom sta, mereu, cu sârguință, Ca mântuirea s-o primim Și sufletul să-l mântuim.”

1 Petru 1:17

Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.