Ieremia 3:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate națiunile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului. Și nu-și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Atunci Ierusalimul se va numi tronul lui Iahve. Toate popoarele se vor aduna la Ierusalim în numele lui Iahve; și nu vor mai trăi pentru satisfacerea ambițiilor inimilor lor rele.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ În acel timp, vor numi Ierusalímul «tronul Domnului» și se vor aduna la el toate neamurile, la numele Domnului din Ierusalím, și nu vor mai umbla după încăpățânarea inimii lor celei rele.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ În vremea aceea vor numi Ierusalimul: Scaunul de domnie al Domnului. Și toate neamurile se vor aduna la el, la numele Domnului, la Ierusalim și nu vor mai umbla după îndărătnicia inimii lor rele.

Ieremia 3:17 Mawu Ofanana

Geneza 8:21

Miros plăcut s-a ridicat În fața Domnului. A stat Prea Sfântul, și S-a socotit: „N-am să mai blestem! Nimicit, Pământul – pentru oameni doar – Nu va mai fi, căci e-n zadar. Omul – de tânăr – înspre rău, Se-apleacă în sufletul său Și face din el un pustiu. N-am să lovesc tot ce e viu!

1 Regi 8:41

Atuncea când străinul vine, Pentru al Tău Nume, la Tine –

Psalmi 102:23

Puterea, El mi-a frânt-o-n drum Și mi-a scurtat viața acum.

Psalmi 78:8

Să nu fie precum erau Ai lor părinți pe când trăiau, Deci un neam rău ce s-a vădit, Întotdeauna, răzvrătit, Având o inimă slăbită Și de puteri secătuită Și-un duh ce se-arăta mereu, Necredincios lui Dumnezeu!

Psalmi 87:3

Despre Sion când s-a vorbit – Despre-a lui Dumnezeu cetate – S-au spus doar lucruri minunate, Pline de slavă. Când vorbesc,

Isaia 26:8

De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.

Isaia 56:6

Pe cei străini – ce-au să dorească De Domnul să se alipească Pentru ca să-I slujească Lui Iubind Numele Domnului, Păzind mereu al Lui Sabat Spre a nu-l pângări vreodat’, Și-arată că în stare sânt Să țină al Meu legământ –

Isaia 59:19

Atunci, de Numele Său sfânt, Aceia cari în apus sânt, Au să se teamă, negreșit, Iar cei aflați în răsărit Se vor speria de slava Lui. Atuncea, Duhul Domnului, Pe fugă îi va pune-apoi Și-l va întoarce înapoi, Pe-al Său vrăjmaș cari, pe câmpie, Precum un râu are să vie.

Isaia 6:1

În anu-n care Ozia – Cari fost-a împărat – murea, Domnul mi Se-arătase mie, Șezând pe jilțu-I de domnie. Jilțul pe care El ședea, Foarte înalt se dovedea. Poala mantalei Domnului Umpluse întreg Templul Lui.

Isaia 66:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?

Isaia 66:18

„Eu pedepsesc faptele lor, Precum și gândul tuturor. Dar va veni o vreme-apoi, În cari, la Mine, strânge-voi Popoarele, limbile toate Care sunt pe pământ, aflate. Ele, la Mine, au să vină, Să vadă slava Mea, divină.

Isaia 66:20

Și îi vor strânge pe-ai voști’ frați Cari printre neamuri sunt aflați, Să îi aducă Domnului, Precum un dar, în cinstea Lui. Pe cai, pe dromaderi, pe cară, Pe tărgi și pe catâri, în țară, Îi vor aduce-n fața Lui, La sfântul munte-al Domnului Și la Ierusalim. Astfel, Ei au să șeadă lângă El. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. Ei au să fie-aduși la fel Precum fiii lui Israel Aduc la Casa Domnului, – Spre slava și spre cinstea Lui – Daruri ce sunt pentru mâncare. Acestea sunt, de fiecare, Cu multă grijă, așezate Numai în vasele curate.

Ieremia 11:8

„Ei, însă, nu M-au ascultat, Ci fiecare a urmat Numai îndemnurile-acele Născute-n inimile rele. De-aceea, Eu am împlinit Cuvântul ce a fost rostit Prin legământ, asupra lor, Căci n-a voit acest popor Să împlinească ce-am vorbit, Păzind ceea ce-am poruncit.”

Ieremia 12:15

Da, am să-i smulg, însă apoi, Îi voi aduce înapoi, Pentru că-n îndurarea Mea, Ei – iarăși – parte vor avea De țara dată-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.

Ieremia 12:16

Dar dacă ei vor căuta Ca să învețe de a sta Pe căile pe cari, mereu, Mi-am îndemnat poporul Meu, Dacă va ști această lume Să jure doar pe al Meu Nume, Zicând: „Viu este Dumnezeu!” – Așa precum poporul Meu, De ei fusese învățat Pe Bali să jure ne-ncetat – Atuncea fericiți fi-vor, Trăind lângă al Meu popor.

Ieremia 14:21

Doamne, pentru al Tău Sfânt Nume, Să nu nesocotești, în lume, Jilțul domnesc, acel pe care Măreața Ta slavă îl are! Doamne, îndură-Te de noi! Nu ne uita Doamne și-apoi, Nu rupe legământul dat, Pe cari cu noi l-ai încheiat!

Ieremia 16:12

După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Ieremia 17:12

Jilț de domnie încărcat De mare slavă, așezat De la-nceputuri pe pământ, Loc al Locașului cel sfânt,

Ieremia 18:12

„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”

Ieremia 3:19

În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.

Ieremia 31:23

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”

Ieremia 33:9

Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”

Ieremia 4:2

De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.

Ieremia 7:24

Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.

Ieremia 9:14

Pentru că mers-a fiecare După a inimi-aplecare, Căci după Bali, ei s-au ținut, Așa precum la început Făcut-au și părinții lor.”

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Езекиел 43:7

Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –

Езекиел 48:35

În jurul ei, cetatea are Un loc anume, un loc care Ajunge-vei să îl socoți La optsprezece mii de coți. Cetatea o să dobândească Un nume și-o să se numească, „Domnul e-aicea!” Negreșit, Acesta-i numele primit, Nume ce îl va căpăta Și din acea zi-l va purta.”

Zaharia 2:11

„Neamuri, atunci, au să voiască, De Domnul să se alipească Și-n felu-acesta, tot mereu, Ele vor fi popor al Meu. În al tău mijloc – vei vedea – Necontenit că voi ședea Și-atuncea ai să știi prea bine Căci Cel ce m-a trimis la tine Este chiar Domnul oștilor.

Zaharia 8:8

Îl voi aduce înapoi Și la Ierusalim, apoi, Va locui poporul Meu Și Dumnezeu îi voi fi Eu. Îl voi conduce cu dreptate, În adevăr și bunătate.”

Numeri 15:39

Privind la ciucurele-acel, O să vă amintiți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Căci trebuie să le-mpliniți. În acest fel, nu o să fiți Târâți de pofta ochilor, Precum și a inimilor, Către curvie. Ne-ncetat,

Romani 1:21

Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.

Romani 6:14

Iată, vă dau, acum, de știre, Cum că păcatul n-o să poată, Drept robi, ca să vă mai socoată, Căci, peste voi, nu stăpânește, Fiindcă nu se mai găsește Nimeni, din voi, sub Lege dar, Pentru că toți sunteți sub har.”

Galateni 4:26

Ierusalimul cel de sus E însă-n libertate pus, Și-o spun pentru știința voastră, Precum că el e mama noastră.

Deuteronom 29:29

Lucruri care ascunse sânt, Sunt ale Domnului Cel Sfânt – Căci al nost’ Domn și Dumnezeu Le ține, pentru El, mereu; Iar cele ce-s descoperite Sunt pentru noi, doar, dăruite, Pentru copiii ce-au să vie Pe urma noastră – pe vecie – Spre a-mplini și-a înțelege Cuvântul scris, în astă lege.”

Judecători 2:19

Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt.