Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:16 - Biblia în versuri 2014

16 Când vă veți înmulți, în țară, Și când veți crește-n număr iară, Nu se va spune un cuvânt Despre chivot, de legământ, Căci nimeni n-o să se gândească La el, ca să îl pomenească. N-o să se simtă lipsa lui, Iar alt chivot al Domnului Nu va mai fi făcut vreodată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară“, zice Domnul, „nu veți mai vorbi de Chivotul legământului Domnului. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-și va mai aminti de el, nimănui nu-i va lipsi și nici nu vor face altul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Iahve vă zice: ‘În acele zile când vă veți înmulți și veți fi productivi în țară, nu veți mai vorbi despre Cufărul Legământului cu Iahve. Nimeni nu se va mai gândi la el. Nimeni nu își va mai aminti de el. Nimănui nu îi va lipsi; și nici nu vor face altul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Când vă veți înmulți și veți fi rodnici în țară în zilele acelea – oracolul Domnului –, nu se va mai zice «arca alianței Domnului», nici nu se va sui la inimă, nu-și va aminti de ea, nu o vor cerceta și nu se va mai face.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea’, zice Domnul, ‘nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și va fi așa: când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea, zice Domnul, nu vor mai zice: Chivotul legământului Domnului! Nici nu li se va sui în inimă, nici nu‐și vor aduce aminte de el, nici nu‐l vor cerceta, nici nu se va mai face.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:16
24 Mawu Ofanana  

Cel cari mai mic are să fie În număr, va ajunge-o mie, Iar cel ce-nsemnătate n-are Va fi un neam puternic, mare. Eu, Domnul, am să Mă-ngrijesc, Pe toate să le împlinesc, Mereu, de-a lungul vremilor Când va sosi și timpul lor.”


„Ei au ca să zidească, iară, Vechile dărmături din țară, Căci năruirile uitate Vor fi, atunci, iar ridicate Și astfel fi-vor înnoite Cetățile ce-s pustiite Cari părăsite au rămas, Din neam în neam, până-n ăst ceas.


„Iată că Eu am să zidesc Și ceruri noi și-un nou pământ. Astfel, de toate câte sânt Astăzi pe lume, nimenea, Aminte, nu va mai putea Ca să-și aducă mai apoi.


În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,


Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.


Domnul a zis: „Iată, curând, Are să vină vremea când Casa lui Iuda și la fel Și casele lui Israel, Să le însămânțez, voiesc – Așa după cum plănuiesc – Cu o sămânță ce Îmi place, De oameni și de dobitoace.


„Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Când era lemn întreg, îți zic Că nu puteați face nimic, Din el. Dar ars fiind, apoi, Ce veți mai face, din el, voi?”


Cu ei, un legământ voi face. Va fi un legământ de pace, Care făcut are să fie Să dăinuiască pe vecie. În urmă, am să îi sădesc Și astfel am să-i înmulțesc, Iar sfântul Meu locaș, apoi, În al lor mijloc pune-l-voi, Căci între ei, el o să fie Pus ca să stea pe veșnicie.


Voi porunci și vânturată Are să fie casa care Neamul lui Israel o are, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Precum sunt grânele-așezate În ciur, spre a fi vânturate Ca nici un bob din câte sânt Să nu ajungă pe pământ, La fel, vântur casa pe care Neamul lui Israel o are!


Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!


Iar după ei, Iehonia Și frații lui – pe vremea-n care Fusese acea strămutare În Babilon; mult mai târziu


Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa