Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:13 - Biblia în versuri 2014

13 Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

13 Numai recunoaște-ți nelegiuirea, recunoaște că te-ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău, că ți-ai irosit timpul cu dumnezeii străini, sub orice copac verde, și nu ai ascultat de glasul Meu»“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Iahve Îți zice: ‘Trebuie doar să vă recunoașteți vina! Recunoaște că ai păcătuit împotriva Dumnezeului tău numit Iahve, că ți-ai pierdut timpul cu dumnezeii străini sub orice copac verde și că nu ai ascultat de ce ți-am spus Eu.’

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Doar recunoaște-ți păcatul că te-ai revoltat împotriva Domnului Dumnezeului tău, că ți-ai risipit căile după străini sub orice copac verde și nu ați ascultat de glasul meu – oracolul Domnului!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Recunoaște-ți numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace și încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Numai recunoaște‐ți nelegiuirea, că ai păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului tău și ți‐ai întors căile încoace și încolo la străini, sub orice copac verde și n‐ați ascultat de glasul meu, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:13
22 Mawu Ofanana  

Atuncea, ei s-au despărțit De toți străinii cari erau În țara lor, de locuiau, Și-au mers de și-au mărturisit Păcatul ce l-au săvârșit Și ei și cei ce se vădeau Cum că ai lor părinți erau.


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


Nu sunteți voi acea sămânță Cari încălzește-a ei ființă, Doar pentru idoli, negreșit, Sub orice pom verde vădit Și care junghie, pe văi Sau pe sub stânci, pe fii săi?


Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”


Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”


„Saltă-ți privirea! Te rotește Și către înălțimi privește! Le vezi pe toate, negreșit. Să-Mi spui dar, unde n-ai curvit? Știu că la drumuri te țineai Și că asemenea erai Ca și Arabul, în pustie. Iată că prin a ta curvie – Prin răutatea arătată – Întreaga țară-a fost spurcată.


Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.


Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.


Însă mai mult te încredeai În frumusețea ce-o aveai Și ai curvit fără-ncetare, La umbra numelui tău mare. Curviile ți-ai revărsat, Pentru că tuturor te-ai dat.


În locuința Mea, apoi, Mă voi întoarce înapoi, Până când ei mărturisesc Că vinovați se dovedesc Și până când – apoi – vor vrea Să caute iar, Fața Mea. Când în necaz ei au să fie, Grabnic la Mine au să vie.”


Să nimiciți, ne-ntârziat, Orișice loc veți fi aflat, În care, oamenii acei – Din țară – altor dumnezei, Le folosesc, să le slujească. Oriunde au să se găsească: Pe munți, pe dealuri, pe câmpie – Indiferent unde-au să fie –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa