Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:12 - Biblia în versuri 2014

12 Spre miazănoapte te pornește Și-aste cuvinte le rostește: „Necredincioaso Israel Întoarce-te dar, la Acel Care îți este Domn, mereu.” Domnul a zis: „Iată că Eu Sunt milostiv și-a Mea mânie Nu o să țină pe vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Du-te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune: «Întoarce-te, necredincioasă Israel», zice Domnul. «Nu Mă voi mai uita încruntat la voi, căci Eu sunt îndurător», zice Domnul, «și nu țin mânie pe vecie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Du-te, strigă aceste cuvinte spre Nord, spunând: «Iahve vă zice: ‘Neascultătoarea și revoltata Israel, întoarce-te! Nu Mă voi mai uita încruntat la voi, pentru că Eu sunt milos; și nu Îmi mențin mânia (împotriva voastră) pentru totdeauna.’

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Mergi și strigă aceste cuvinte spre nord și spune: «Întoarce-te, apostată Israél – oracolul Domnului! Nu-mi va mai cădea fața împotriva ta, pentru că eu sunt îndurător – oracolul Domnului – și nu țin mânie pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv’, zice Domnul, ‘și nu țin mânie pe vecie.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Mergi și vestește cuvintele acestea spre miazănoapte și zi: Întoarce‐te, necredincioaso Israel, zice Domnul: nu‐mi voi posomorî fața peste voi, căci sunt milos, zice Domnul; nu voi ține mânia pentru totdeauna.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:12
45 Mawu Ofanana  

De faci doar bine, negreșit, Oricând bine vei fi primit. De faci rău, fii încredințat Cum că pândit ești de păcat! El, chiar la ușă, stă ascuns Și-ndată-n casă ți-a pătruns. Dorința lui te urmărește; Dar fii atent și-l stăpânește!”


În vremea lui, a năvălit Tiglat-Pileser, ce-a domnit Peste Asiria. Astfel, El smulse, de la Israel, Iionul, Chedeșul, urmat De-Abel-Bet-Maca. A luat Și Ioanahul, cu război. A smuls Hațorul, iar apoi, Spre Galaad s-a repezit, Pe care l-a și cucerit. S-a îndreptat – după aceea – Către micuța Galileea. Apoi, spre-a lui Neftali țară, Oștile lui se îndreptară. Locuitori-au fost luați Și în Asiria mutați.


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.


Doar trei ani, Osea împlinise De când în Israel, domnise. Osea era acela care, Pe Ela, drept părinte-l are. Atunci, în Iuda a venit La-mpărăție și-a domnit Al lui Ahaz fecior, cel care, Drept Ezechia, nume, are.


Gândesc să fac un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Ca să Își tragă înapoi Mânia Lui, de peste noi.


Dacă vă-ntoarceți la Acel Cari Domn îi e lui Israel, Ai voștri fii și-ai voștri frați – Care-n robie sunt aflați – Milă găsi-vor, iar apoi, Se vor întoarce înapoi, În țara lor, căci Dumnezeu Se-arată milostiv, mereu, Iar fața Sa o să privească Spre cei ce n-au să-l părăsească.”


Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


E milostiv și-ndurător Și îndelung e răbdător. În bunătate, e bogat


Și nu Se ceartă ne-ncetat, Căci a lui Dumnezeu mânie Nu poate ține pe vecie.


Domnul e bun și-ndurător, E milostiv și iertător. În bunătatea Lui cea mare, El are, îndelung, răbdare.


Cât timp ține mânia Ta, Doamne, și când va înceta Să ardă ea, precum un foc?


Însă Tu Doamne, văd prea bine, Ești milostiv și-ndurător Și îndelung ești răbdător. Bogat ești în credincioșie Și-n bunătate, pe vecie.


Că Tu ești gata de iertare, Ești bun și plin de îndurare Cu toți acei care Te cheamă.


Cel cari greșeala-și tăinuiește Mereu, nicicând nu propășește; Dar dacă a mărturisit Și-apoi de rele s-a ferit, Atunci omul acela are Să dobândească îndurare.


„Acum, fii ai lui Israel Întoarceți-vă la Acel Pe care voi L-ați părăsit.”


Fărădelegea ta, ușor, Doar Eu ți-o șterg, ca pe un nor Și ca pe-o ceață-am risipit Păcatul ce l-ai făptuit. Vino la Mine, de îndat’, Pentru că te-am răscumpărat.”


Domnul mi-a zis din nou: „Pornește Și ceea ce ți-am spus, vestește Celor ce-n Iuda locuiesc Și celor care se găsesc Chiar în Ierusalim! Să spui: „Cuvântul legământului Acesta să vi-l însușiți Și-apoi mereu să-l împliniți!


Da, am să-i smulg, însă apoi, Îi voi aduce înapoi, Pentru că-n îndurarea Mea, Ei – iarăși – parte vor avea De țara dată-n stăpânire, Ca să le fie moștenire.


Atuncea se va spune-astfel: „Viu este Domnul! Viu e Cel Cari pe Israel l-a scăpat Din țara-n care s-a aflat, În miazănoapte – înrobit – Și de pe unde izgonit Fusese de-al său Dumnezeu!” Căci iar, îl voi aduce Eu, Pe al lui Israel popor Și-am să-l așez în țara lor.”


„El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”


Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


„Dar oare, El, a Lui mânie, Are s-o țină pe vecie? Mă va lovi cu ea, într-una, Păstrând-o pentru totdeauna?” Deși în ăst fel ai vorbit, Nelegiuiri ai săvârșit. Aceste lucruri l-ai făcut, Mereu, atât cât ai putut!”


Cu toate că Eu am văzut, Ce fel de lucruri a făcut, Totuși, Mi-am zis că, mai apoi, Se va întoarce înapoi, La Mine, dar M-am înșelat, Căci ea nu M-a mai căutat. Și sora ei, de-asemenea – Cea care, Iuda, se numea – Martoră, la a ei curvie, A stat, plină de viclenie.


Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”


„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”


„Semne să îți așezi pe drum Și stâlpi să îți înalți acum. Ia seama dar, neîncetat, La drumul care l-ai urmat… Te-ntoarce tu, fiica pe care, Neamul lui Israel o are! Vino și locuiește iară, Cetățile din a ta țară!


„Iată că Eu îi adun iară – Să îi aduc în a lor țară – Din miazănoapte, unde sânt, Și de la capăt de pământ. Orbul se află printre ei, Șchiopul de-asemeni și femei Ce se vădesc însărcinate, Precum și cele ce-s aflate În chinul facerii. Căci iată, Mare mulțime se arată, Venind încoace. Înapoi, În țară, îi aduc apoi.


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


„Israele, dacă apoi, Te vei întoarce înapoi, La Mine” – zice Dumnezeu – „Dacă asculți de glasul Meu Iar urâciunile, pe toate, Din fața Mea tu le vei scoate, Atunci n-ai să mai rătăcești.


Știu! Bunătățile pe care, Domnul, în mâna Sa, le are, Nu pot să se fi isprăvit! De-asemenea, nu s-a sfârșit Nici îndurarea Domnului,


De-aceea, tu să le mai spui: „Iată cuvântul Domnului, Cuvântul Celui cari mereu E-adevăratul Dumnezeu: „În vremurile de apoi, Vă voi aduce înapoi, Din locu-n care vă găsiți Azi, printre neamuri, risipiți, Căci a lui Israel moșie, Dată-ndărăt, o să vă fie.


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


„De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


„Fărădelegea săvârșită, Atunci va fi mărturisită, Fără-nconjur, de fiecare – Ba chiar fărădelegi pe care Părinții lor le-au săvârșit, Ei le vor fi mărturisit. Călcările legilor Mele Se vor mărturisi și ele. Mărturisi-vor, totodată, Și-mpotrivirea arătată Voinței Mele, ne-ncetat – Fapt pentru care-am arătat


Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”


La El, vă veți întoarce voi, Ca să Îl ascultați mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu – Din inimi, cu tot sufletul, Precum și cu tot cugetul – Cu pruncii voștri, potrivit Cu ceea ce v-am poruncit – Astăzi, în locu-acesta – eu,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa