Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 „El zice: „Dacă, un bărbat Își lasă soața și-a plecat Și-n urmă va ajunge ea, A fi nevasta altuia, Va mai veni oare-napoi Primul ei soț, la ea, apoi? Atuncea, însăși țara toată Nu va ajunge necurată? Iată că și tu, negreșit, Cu mulți ibovnici ai curvit Și-acum găsești că este bine, Ca să te-ntorci din nou, la Mine?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui, iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat, se mai întoarce acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea pângărită? Și tu, care te-ai prostituat cu mulți amanți, să te mai întorci la Mine?“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dacă un bărbat se desparte de soția lui care pleacă de la el măritându-se cu un altul, oare se va mai întoarce el la ea? Dacă acel bărbat ar reveni la fosta lui soție, nu ar fi astfel profanată chiar și această țară? Iahve îți zice: ‘Acum, tu care te-ai prostituat cu mulți amanți, vrei să te întorci la Mine?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Se zice: «Dacă un bărbat își trimite soția și ea pleacă de la el și ajunge să fie a altui bărbat, oare se mai întoarce el la ea?». Oare nu ar fi ținutul acela profanat? Dar tu te-ai desfrânat cu mulți prieteni și vrei să te întorci la mine? Oracolul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea spurcată? Și tu ai curvit cu mulți ibovnici, și să te întorci iarăși la Mine?”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Ei zic: Dacă cineva își lasă nevasta și ea se duce de la el și se face a altui bărbat, se va mai întoarce el la ea? Oare n‐ar fi țara aceea cu totul necurată? Dar tu ai curvit cu mulți ibovnici: totuși, întoarce‐te la mine, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 3:1
34 Mawu Ofanana  

Sângele cel nevinovat Al fiilor, ei l-au vărsat În cinstea zeilor pe care Țara Canaanului îi are Și cu omoruri ei spurcară Moșia ce o căpătară.


Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.


„De mult, jugul ți-aș fi sfărmat Și lanțul ți-aș fi dezlegat, Însă ai zis: „Nu vreau, mereu, Ca și un rob să slujesc eu!” Pe orice deal înalt și mare Și sub copacul cel pe care Tu l-ai văzut că e-nverzit, Îndată te-ai și repezit Și ca o curvă te-ai întins.


„Cum poți să zici: „Nu m-am spurcat Iar după Bali, nu am umblat!”? Privește-ți urma pașilor Pe drumurile văilor Și-n acest fel vei fi putut Să vezi ce rele ai făcut Tu, dromaderule, cel care Te areți iute de picioare Străbătând depărtările Și-ncrucișând cărările!


„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.


„Suie și strigă, pe Liban! Înalță-ți glasul din Basan! Strigă de pe-nălțimea care Ținutul Abarim o are! Căci toți cei care te iubesc, Zdrobiți – acuma – se vădesc!


„Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, Căci am să iert al vost’ păcat!” „Primește-ne Doamne, de-ndat’, Căci Tu ai fost și ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”


Prin marea ei necurăție, Israelul Mi-a întinat Țara întreagă, ne-ncetat, Căci ea, cu lemnul, a curvit Și-apoi cu piatra, negreșit.


Până când ai să pribegești? Până când ai să rătăcești? Un lucru nou, pe-acest pământ, Face – acum – Domnul Cel Sfânt: Femeia se va fi-nvățat Ca să-l pețească pe bărbat.”


„Israele, dacă apoi, Te vei întoarce înapoi, La Mine” – zice Dumnezeu – „Dacă asculți de glasul Meu Iar urâciunile, pe toate, Din fața Mea tu le vei scoate, Atunci n-ai să mai rătăcești.


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


Noapte de noapte-amarnic plânge, Iar lacrima i se prelinge Pe-obraji și nu e nimenea Ca mângâiere să îi dea, Pentru că fost-a părăsită De cei de cari era iubită Și-acum, toți oamenii acei Au devenit vrăjmașii ei.


Cu Egiptenii ai curvit; Vecinilor, ți-ai dăruit Trupul ce-a fost de vlagă plin. Cu cei care la tine vin, Ai înmulțit a ta curvie, Ca să stârnești a Mea mânie.


Ce slăbiciune ai avut, De inimă, de ai făcut Toate aceste lucruri rele – Precum ibovnicele-acele Cari la curvie s-au dedat –


„Curvă, ascultă ăst Cuvânt, Din partea Domnului Cel Sfânt!


Tu spune: „Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe viața Mea! Nu vreau, Pe păcătos, morții, să-l dau, Ci să se-ntoarcă înapoi, Din calea lui, trăind apoi! Întoarceți-vă și cătați, Pe calea rea, să nu călcați! De ce vrei ca să mori, astfel, Tu, casă a lui Israel?”


Întâi, când Domnul i-a vorbit Lui Osea, El i-a poruncit: „Du-te și cată-ți o soție, Cari curvă trebuie să fie. Copii, de-asemenea să-ți iei, Cari din curvie vor fi ei. Căci astă țară, negreșit, Mare curvie-a săvârșit, Când ea, pe Domnul, L-a lăsat!”


Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!


Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.


Le spune dar: „Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-l are, În acest fel a cuvântat: „Veniți la Mine, de îndat’, Pentru că doar astfel, apoi, Am să Mă-ntorc și Eu, la voi.”


Trupul ți-l scapi. S-a mai zis iar, Că „Oricine, de va lăsa Să plece, pe nevasta sa, O să îi dea – spre-a lumii știre – O carte pentru despărțire.”


Atuncea, oamenii acei, Din casă de la tatăl ei, S-o scoată-afară, iar apoi, Cu pietre, s-o ucideți voi – Locuitorii din cetate – Pentru-ale sale mari păcate; Căci a curvit pe când aflată A fost, încă, la al ei tată. Ucisă, trebuie să fie, Pentru această mișelie Ce-a săvârșit-o-n Israel. Vei scoate dar, în acest fel – Și ai să cureți orice rău – Din mijlocul neamului tău.”


Dar țiitoarea s-a vădit Necredincioasă, și-a fugit În Betleem, la al ei tată. În Iuda, fost-a așezată Cetatea Betleemului. Acolo, țiitoarea lui Un oarecare timp a stat, Cari patru luni a numărat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa