Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 29:8 - Biblia în versuri 2014

8 Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Nu vă lăsați, De toți prorocii înșelați, De toți ai voștri ghicitori Sau de cei ce sunt vrăjitori, Căci visurile lor, să știți Că voi doar le pricinuiți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Să nu vă lăsați înșelați de profeții voștri, care sunt în mijlocul vostru, și de cei care practică divinația, și să nu ascultați de visătorii voștri, pe care voi îi încurajați să viseze.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Iahve, Dumnezeul Armatelor, care este Dumnezeul lui Israel, vorbește astfel: «Să nu vă lăsați înșelați de profeții care sunt în mijlocul vostru și de ghicitorii voștri care vă provoacă (prin mesajele lor) să nu ascultați de visele pe care le aveți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Căci așa vorbește Domnul Sabaót, Dumnezeul lui Israél: «Să nu vă înșele profeții voștri care sunt în mijlocul vostru și necromanții voștri; nu ascultați de visurile voastre pe care le visați!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Nu vă lăsați amăgiți de prorocii voștri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voștri; n-ascultați nici de visătorii voștri, ale căror vise voi le pricinuiți!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Căci așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă înșele prorocii voștri care sunt în mijlocul vostru și ghicitorii voștri și nu ascultați de visurile voastre pe care le faceți să se viseze.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 29:8
36 Mawu Ofanana  

Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.


„A zis Domnul oștirilor: „Cuvintele prorocilor, Nu le-ascultați, căci vă mințesc! Închipuiri vă prorocesc Și doar vedenii născocite, Din ale lor inimi ieșite. Nu de la Domnul a venit Ceea ce ei au prorocit.


Pe-acești proroci, iată, v-am zis Precum că Eu nu i-am trimis. Și totuși, ei au alergat. De-asemenea, nu i-am chemat Și astfel Eu nu le-am vorbit. Dar totuși, ei au prorocit.


Am auzit ce proroceau Aceia cari minciuni rosteau În al Meu Nume. Ei au zis: „Iată că am avut un vis!”


Dar cred ei că, prin visul lor, Vor face ca al Meu popor Să-Mi uite Numele, vreodat’, Așa precum Mi l-au uitat Părinții lui, când au trăit, Căci Baalilor ei le-au slujit?


Nu vă lăsați dar, înșelați! De-ai voști’ proroci nu ascultați! Nu-i ascultați pe ghicitori, Pe visători, pe văzători, Nici pe cei care se vădesc, În stele, precum că citesc! Nu-i ascultați, când au să zică: „Nu trebuie să aveți frică, Pentru că n-o s-ajungeți voi, Supuși în Babilon apoi!”


Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.


Iată epistola ce-a scris-o Chiar Ieremia și-a trimis-o, De la Ierusalim, la cei Care-au ajuns, dintre Iudei, Drept robi la Nebucadențar. Epistola fusese dar, Scrisă pentru acel popor, Scrisă pentru bătrânii lor, Pentru proroci, pentru preoți Cari în robie-au fost cu toți,


„Totuși voi ziceți: „Dumnezeu, Proroci, ne-a ridicat, mereu, În Babilon!” „Domnul a spus,


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.


Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”


„Domnul a zis: „Mă ascultați Și singuri nu vă înșelați, Zicând: „Haldeii vor pleca Și nu ne vor mai ataca! Se vor îndepărta de noi Și n-au să vină înapoi!” Vă spun dar, nu vă înșelați, Căci voi, de ei, n-o să scăpați!


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.


Vedeniile lor, se știe Că sunt doar înșelătorie, Iar prorociile rostite, A fi minciuni sunt dovedite. „Așa vorbește Domnul” zic, Măcar că El n-a spus nimic. O vorbă, Domnul nu le-a zis, Pentru că El nu i-a trimis. Prin vorbele ce le rostesc Acești proroci, cari prorocesc, Nădejdi deșarte nasc în cei Care ascultă ce spun ei, Căci cred că fi-vor împlinite Cuvintele ce-au fost rostite.


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


Când acea zi are să vie, Plini de rușine au să fie Prorocii, pentru visul lor Împărtășit către popor. Manta de păr, n-au să-și mai ia Ca să se înfășoare-n ea, Să meargă-apoi să prorocească, Pe oameni ca să îi mințească.


Că au să fie mulți Hristoși, Și mulți prorocii mincinoși. Vor face semne, minuni mari, Să-nșele chiar și pe cei cari Au fost aleși. Luați aminte! –


„Luați seama!” – zise Iisus – „Să nu vă pomeniți, cumva, Că vă înșeală cineva! Mulți vor veni-n Numele Meu, Spunându-vă: „Hristos sunt Eu!” „Timpu-i aproape!” Nu-i credeți, Iar după ei, să nu mergeți!


Vai zic, va fi de orișicine, Când lumea-l va vorbi de bine, Căci tot de bine, i-a vorbit Și pe prorocii ce-au mințit!”


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Atunci, copii, n-o să mai fim Și nici nu o să mai plutim, Încoace-ncolo, tulburați Și, de învățături purtați – Prin viclenia unora Și șiretenia altora – Cari știu a folosi, din fire, Mijloacele de amăgire;


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


Deci, nimeni să nu reușească, În nici un chip, să v-amăgească. Ziua aceea, de apoi, Are să vină, însă, voi S-aveți deplină cunoștință, Că lepădarea de credință Trebuie, mai întâi, să vină Și să se-arate, la lumină, Omul fărădelegilor – Fiul pierzării – fraților,


Cei răi și-nșelători, mereu – Încredințat fii, dragul meu – Din rău în rău, au să pășească, Pe alții au să-i amăgească, Și-apoi – la urmă – dovediți Vor fi ei înșiși, amăgiți.


„Eu, preaiubiților mei frați, Vă-ndemn acum, să cercetați Duhul, atent, ca tot mereu, Să știți dacă-i din Dumnezeu. Vă rog dar, să nu dați crezare, Oricărui duh, la întâmplare. Căci mulți proroci, azi au ieșit, Și mincinoși, s-au dovedit.


Oamenii, semnele-i, vedeau Și astfel, amăgiți erau De toate câte le-au văzut, Că-n a lor față, le-a făcut. Ea, oamenilor, le-a vorbit Și le-a cerut ca, negreșit, Fiarei aceea ce avea O rană mare, ce părea Că moartea-i va aduce-ndată – Rană ce fost-a vindecată – Să-i facă o icoană mare,


Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa