Ieremia 29:23 - Biblia în versuri 201423 Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!” Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească23 căci au comis spurcăciuni în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le poruncisem nimic. Știu lucrul acesta și sunt martor“, zice Domnul. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201823 pentru că au făcut lucruri oribile în Israel: au comis adulter cu soțiile semenilor lor și au spus minciuni în numele Meu, când Eu nu le poruncisem (să spună) nimic.» Iahve zice: «Știu acest lucru și sunt martor.»” Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202023 Pentru că au făcut nebunii în Israél și au săvârșit adulter cu soțiile semenilor lor și au spus cuvinte înșelătoare în numele meu, deși eu nu le-am poruncit; eu sunt cel care știu și sunt martor – oracolul Domnului. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu23 Și lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o mișelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, și pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nicio poruncă. Știu lucrul acesta și sunt martor’, zice Domnul. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193123 Pentru că au făcut nebunie în Israel și au preacurvit cu nevestele aproapelui lor și au vorbit cuvinte de minciună în numele meu, ceea ce nu le‐am poruncit; și eu sunt cel ce știu și sunt martor, zice Domnul. Onani mutuwo |
Fiii lui Iacov au venit, Din câmp, iar când au auzit, Cu Dina, ce s-a întâmplat, Tare de tot s-au supărat – S-au mâniat crunt pe acel Ce-a săvârșit, în Israel – În neamul lor – un greu păcat, Când cu-a lor soră s-a culcat. Această faptă nu putea, Nepedepsită, ca să stea. Astfel, cu cale au găsit, Că trebui-a fi pedepsit Cel care răul l-a făcut; De-acord, cu toții au căzut.
Ce preacurvii ai săvârșit, Pe toate Eu ți le-am zărit. Nechezături, scoase de tine – De-asemenea – nu-Mi sunt străine. Curviile nelegiuite – Nenumărate – săvârșite Pe dealuri, dar și pe câmpie, Toate-Mi sunt cunoscute Mie. Și urâciuni – câte-ai făcut – Pe toate Eu ți le-am văzut. Ierusalime, vai de tine! Nu înțelegi că este bine, Acuma, să te curățești? Oare, cât timp mai zăbovești?”
Dar în Ierusalim, apoi, Printre prorocii de la voi, Lucruri grozave am văzut, Căci mari păcate au făcut. Sunt preacurvari și se adună Ca să trăiască în minciună, Să-i întărească pe cei care Fac rele doar, fără-ncetare, Și nu voiește nimenea Să-și lase calea lui cea rea. De-aceea, i-am asemănat Eu, cu Sodoma, de îndat’, Și cu Gomora, căci toți sânt La fel, o apă și-un pământ.”
Mare necaz am pe cei care Istorisesc, fără-ncetare, Visuri ce nu-s adevărate, În inimile lor iscate, Și care, prin minciuna lor, Îl rătăcesc pe-al Meu popor. Ei mint cu mare îndrăzneală, Cu toate că – fără-ndoială – Nu Eu sunt cel ce i-a trimis. Nu Eu le-am spus ce au de zis. Pentru popor, neîndoios, Ei nu sunt de nici un folos.
Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre Ahab acela care, Părinte, pe Colaia-l are, De fiul lui Maaseia Cari, Zedechia, se numea – Pentru că ei au prorocit Minciuni doar – astfel a vorbit: „Am să îi las s-ajungă dar, În mâini la Nebucadențar, La cel care este pe tron, Drept împărat, în Babilon. Acesta îi va doborî Îndată și-i va omorî. Sub ochii voștri, în robie, Uciși, aceștia au să fie.
„Trimite dar – ca să se știe – La toți cei cari sunt în robie, Acest cuvânt și să le spui: „Iată cuvântul Domnului Spus despre-acel Nehelamit Care, Șemaia, e numit: „Toate cuvintele acele Spuse de el, nu-s ale Mele Prin ceea ce a cuvântat, Încredere v-a insuflat, Dar ea este nesănătoasă, Pentru că este mincinoasă.
Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!
„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,