22 Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”
22 Din cauza lor, toți exilații lui Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: «Să-ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!»,
22 Din cauza lor, toți exilații veniți din teritoriul numit Iuda care sunt în Babilon, vor folosi următorul blestem: ‘Să îți facă Iahve ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care regele Babilonului i-a prăjit în foc!’ –
22 Ei vor fi luați ca blestem pentru toți deportații lui Iúda care sunt în Babilón, zicându-se: „Te-a pus Domnul ca Sedecía și ca Aháb, pe care i-a ars regele din Babilón în foc”.
22 Vor sluji ca prilej de blestem între toți prinșii de război ai lui Iuda care sunt la Babilon. Și se va zice: «Să-ți facă Domnul ca lui Zedechia și ca lui Ahab, pe care împăratul Babilonului i-a fript în foc!»
22 Și din ei se va face un blestem de toți cei strămutați ai lui Iuda, care sunt în Babilon, zicând: Domnul să te facă pe tine ca pe Zedechia și ca pe Ahab, pe care i‐a fript în foc împăratul Babilonului!
Iacov, la sine, i-a chemat Și-apoi, i-a binecuvântat, Spunându-le: „Necontenit, Are să fie pomenit Numele vostru-n Israel, Căci astfel va vorbi acel Care va binecuvânta: „Domnul, doresc a se purta Cu voi, ca și cu Efraim Și cu Manase – precum știm.” Deci Efraim este cel pus – Decât Manase – mai presus.
Vă veți lăsa numele – voi – Ca un blestem, pentru acei Cari se vădesc aleși ai Mei, Și-anume: „Vă va omorî Domnul, când Se va pogorî”, Iar robilor Săi, de pe lume, El le va dărui alt nume.
Oamenii fost-au dezbrăcați De straie, iar apoi legați, Strâns, cu cămășile pe care Le avusese fiecare Și cu izmene, cu mantale Și-n urmă și cu alte țoale. După ce-au fost astfel legați, În flăcări fost-au aruncați.
Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)
Bătrânii care s-au aflat Acolo și l-au ascultat – Precum toți cei care-au privit – Către Boaz au glăsuit: „Ce ai făcut, noi toți vedem Și astăzi, martori îți suntem! Să facă Domnul ca femeia Să-ți fie-asemenea cu Lea Și cu Rahela – căci știut E ceea ce ele-au făcut: Cum amândouă au zidit – Prin fiii ce i-au zămislit – Casa lui Israel. Ia fata! Arată-ți forța în Efrata, Și fă-ți un nume-n Betleem! Aceasta-i ceea ce noi vrem!