1 Iată epistola ce-a scris-o Chiar Ieremia și-a trimis-o, De la Ierusalim, la cei Care-au ajuns, dintre Iudei, Drept robi la Nebucadențar. Epistola fusese dar, Scrisă pentru acel popor, Scrisă pentru bătrânii lor, Pentru proroci, pentru preoți Cari în robie-au fost cu toți,
1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim rămășiței bătrânilor din exil, preoților, profeților și întregului popor pe care Nebucadnețar îl dusese în exil din Ierusalim în Babilon,
1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care profetul Ieremia a trimis-o din Ierusalim bătrânilor din exil care mai rămăseseră dintre toți cei care fuseseră cândva în țară: preoților, profeților și întregului popor pe care Nabucodonosor îl dusese în captivitate din Ierusalim în Babilon –
1 Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o Ieremía, profetul, din Ierusalím către cei rămași dintre bătrânii celor deportați, către preoți, către profeți și către tot poporul pe care Nabucodonosór l-a deportat din Ierusalím în Babilón
1 Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămășița bătrânilor din robie, preoților, prorocilor și întregului popor pe care-i dusese în robie Nebucadnețar, din Ierusalim la Babilon,
1 Și acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis‐o Ieremia, prorocul, din Ierusalim către rămășița bătrânilor strămutați și către preoții și către prorocii și către tot poporul pe care îl luase prins Nebucadnețar din Ierusalim în Babilon:
Aflând despre sosirea lui, În grabă, Ioiachin s-a dus Să îl întâmpine, supus. Pe împărat, l-a însoțit Chiar mama sa, și-au mai venit Și căpetenii, slujitori, Precum și marii dregători. Dar împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are, A poruncit a fi luat Prins, al lui Iuda împărat. Când Ioiachin prins ajungea, Opt ani, ca împărat, făcea.
Tot Nebucadențar ședea La Babilon și-mpărățea. În anul următor, apoi, S-a pregătit pentru război Și către Iuda a plecat. Pe Ioiachin, rob l-a luat Și-a strâns uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Pe toate-n care, el le-a pus Și-apoi la Babilon le-a dus, Iar peste Iuda l-a lăsat Pe Zedechia, împărat, Căci Zedechia e cel care, Pe Ioiachin, drept frate-l are.
După scurt timp, s-a împlinit Cuvântul care-a fost vestit De Domnul pentru Hanania, Prin robul Său, prin Ieremie. A șaptea lună a venit, Iar Hanania a murit.
Din Babilon, de-asemenea, Îl iau și pe Ieconia – Pe al lui Ioiachim fecior – Cu tot al său întreg popor, Căci voi aduce înapoi, În Iuda, prinșii de război, Iar jugul ce-a fost așezat De cel ce este împărat În Babilon, iată, voiesc – Îndată – să îl nimicesc!”
„Acuma însă, ascultați Voi toți cei care vă aflați În Babilon, unde – se știe – Ați fost aduși în grea robie! Iată Cuvântul Domnului, Spus pentru tot poporul Lui Cari din Ierusalim, apoi, E-n Babilon, prins de război!
Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis așa: „Nu vă lăsați, De toți prorocii înșelați, De toți ai voștri ghicitori Sau de cei ce sunt vrăjitori, Căci visurile lor, să știți Că voi doar le pricinuiți!
El, pe Seraia, l-a chemat La sine și i-a înmânat Cartea pe cari tocmai o scrise. Apoi, în acest fel îi zise: „La Babilon, dacă sosești, Cartea aceasta s-o citești
Prin ei, Biserica a scris, O carte, în care a zis: „Apostolii, prezbiterii Și toți frații Bisericii: Scrisoare către ceilalți frați Cari, între Neamuri, sunt aflați, Acum – în Antiohia, Siria și Cilicia. Dragi frați, întâi, avem a spune, La toată lumea, plecăciune!
Cu toate că scrisoarea mea V-a întristat, rău – pentru ea – Să știți că mie nu îmi pare; Și chiar dacă, pentru scrisoare, În urmă, rău mi-ar fi părut, Căci bine văd că v-a făcut Ca să ajungeți întristați (Dar pentru un timp scurt, dragi frați),