2 Și-atent, ascultă-mă pe mine! Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – În acest fel a cuvântat: „Rup jugul ce l-a așezat Acela care e pe tron, Drept împărat, în Babilon!
În fața-ntregului popor, Precum și a preoților, A zis apoi: „Domnul, de sus, Aste cuvinte mi le-a spus: „Așa cum țăndări s-a făcut Jugul pe care l-ați văzut, Așa am să zdrobesc și Eu, Peste doi ani, jugul cel greu Al împăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are!” El a sfârșit de cuvântat, Iar Ieremia a plecat.
Din al Egiptului ținut, Eu v-am luat și v-am făcut Liberi să fiți, pentru că Eu Vă voi fi Domn și Dumnezeu. Din jug, Eu v-am eliberat Și capul, vi l-am ridicat.”
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”