11 În fața-ntregului popor, Precum și a preoților, A zis apoi: „Domnul, de sus, Aste cuvinte mi le-a spus: „Așa cum țăndări s-a făcut Jugul pe care l-ați văzut, Așa am să zdrobesc și Eu, Peste doi ani, jugul cel greu Al împăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are!” El a sfârșit de cuvântat, Iar Ieremia a plecat.
11 și a vorbit înaintea întregului popor, zicând: ‒ Așa vorbește Domnul: „Așa voi sfărâma, peste doi ani, jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, de pe gâtul tuturor națiunilor“. Profetul Ieremia a plecat în drumul său.
11 și a zis înaintea întregului popor: „Iahve vorbește astfel: «Așa voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor – regele Babilonului – peste doi ani, de pe gâtul tuturor popoarelor!»” Profetul Ieremia a plecat.
11 Ananía a zis în auzul întregului popor: „Astfel vorbește Domnul: «Așa voi zdrobi jugul lui Nabucodonosór, regele Babilónului, peste doi ani de zile de pe grumazul tuturor neamurilor»”. Apoi Ieremía, profetul, a plecat pe drumul său.
11 Și Hanania a zis în fața întregului popor: „Așa vorbește Domnul: ‘Așa voi sfărâma peste doi ani de pe grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului!’” Prorocul Ieremia a plecat.
11 Și Hanania a vorbit înaintea întregului popor, zicând: Așa zice Domnul: Încă doi ani de zile și așa voi sfărâma jugul lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, de pe grumazul tuturor neamurilor. Și prorocul Ieremia s‐a dus pe calea sa.
Bătrânul zise: „Știu prea bine, Dar află c-a venit la mine Un înger al lui Dumnezeu – Pentru că sunt proroc și eu – Și-n felu-acesta, mi-a vorbit: „Du-te și adă-l, negreșit, Pe acel om, la tine-acasă. Așează-l dar, la a ta masă, Dă-i să mănânce și să bea!” Bătrânul, însă, îl mințea, Căci n-a venit nimeni la el, Să îi vorbească-n acest fel.
În fața împăratului, Prorocii – toți – s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute-aproape. Când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum, ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul să-l eliberăm. Voiesc să știu ce spuneți voi: Să pornesc oare, ăst război, Sau să mă las? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii toți l-au sfătuit.
Unul – zis Zedechia – care, Părinte, pe Chenana-l are, Coarne de fier și-a făurit Și-n acest fel a glăsuit: „Așa vorbește Domnul: „Iată, Cu aste coarne o să-i bată Ahab, pe Sirieni apoi. Când va porni el, la război, Cu ele, o să-i biruiască Și are să îi nimicească!”
Dar Domnul, astfel, mi-a vorbit: „Prorocii lor au prorocit Spunându-le minciuni, mereu, Și toate, în Numele Meu. Nu Eu sunt Cel ce i-a trimis, Iar ce să spună, nu le-am zis. Ei doar vedenii prorocesc Cari mincinoase se vădesc, Pentru că știu numai să poarte Doar prorocii ce sunt deșarte, Înșelăciuni și-nchipuiri Scornite de ale lor firi.
Celor ce Mă nesocotesc, În acest fel ei le vorbesc: „Nu trebuie griji a vă face, Căci vă veți bucura de pace”, Iar tuturor acelor care, După a inimi-aplecare Știu să trăiască, ei le zic: „Nu se va întâmpla nimic! De-aceea-ncredințați să fiți Că nici un rău n-o să pățiți!”
Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.
Vedeniile voastre, oare, Nu se vădesc înșelătoare? Iar cele ce le-ați prorocit Nu dor minciuni s-au dovedit? Voi ziceți, însă, tot mereu: „Așa a spus Domnul”, dar Eu, Nimica, vouă, nu v-am zis, Pentru că Eu nu v-am trimis.