Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 27:7 - Biblia în versuri 2014

7 Astfel, oricare-mpărăție Va fi supusă-n fața lui, Precum și-n fața fiului Și al nepotului ce-l are, Până veni-va vremea-n care Și țara lui are să fie Supusă de o-mpărăție Și de un neam cu mult mai mare, Ce se va dovedi mai tare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Toate națiunile îi vor sluji lui, fiului său și nepotului său, până va veni și timpul țării lui. Atunci multe națiuni și împărați puternici o vor supune.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Toate popoarele vor fi subordonate lui, fiului lui și nepotului lui – până va veni și timpul (decăderii) țării lui. Atunci, multe popoare și mulți regi cu o mare forță (militară) o vor subordona lor.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Îl vor sluji toate neamurile pe el, pe fiul său și pe fiul fiului său până când va veni timpul țării lui: atunci el va sluji multe națiuni și regate mari.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Toate neamurile vor fi supuse lui, fiului său și fiului fiului său, până va veni și vremea țării lui și o vor supune neamuri puternice și împărați mari.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și toate neamurile îi vor sluji lui și fiului său și fiului fiului său, până când va veni și vremea țării sale; și atunci neamuri multe și împărați mari îl vor face robul lor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 27:7
29 Mawu Ofanana  

Dar Dumnezeu râde de ei Văzând ceea ce plănuiesc.


Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.


Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”


„Uneltele vor fi luate Și-n Babilon vor fi mutate. Acolo, ele-au să rămână O vreme-ndelungată, până Am să le caut Eu și-apoi, Le voi aduce înapoi, Aici, unde sunt azi aflate, De unde ele-au fost luate. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e cel care-a vorbit!”


Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Atunci când Nebucadențar, Peste al lui Iuda hotar, Cu mare oaste a trecut – Pentru că sprijin a avut Din partea împăraților, Precum și a popoarelor Care atunci se dovedeau Că-n stăpânirea lui erau – Vrând, cu Ierusalimu-apoi, Ca să pornească un război, Lovind cetățile pe care Acesta-n jurul său le are:


Pe Faraonul cel chemat Hofra, care-i înscăunat Peste Egipt, îl las să cadă Vrăjmașilor în mâini, drept pradă, Așa după cum e știut Că-n Iuda Eu i-am mai făcut Lui Zedechia, cel aflat Peste popor drept împărat, Atunci când a ajuns să cadă Lui Nebucadențar drept pradă, Adică celui cari, pe tron, Este-mpărat în Babilon, Care mereu îl dușmănea Și a lui moarte o dorea.”


Iată cuvântul cel de sus Care de Domnul a fost spus, Prin Ieremia, să vestească Vremea când o să năvălească, Peste-al Egiptului hotar, Oastea lui Nebucadențar, Cel care este așezat În Babilon ca împărat:


Treizeci și șapte s-au vădit Anii, de când a fost robit Cel care fost-a împărat În Iuda, Ioiachin chemat. Anu-ncepuse să apună: Venise-a doisprezecea lună Și douăzeci și cinci de zile Zburară din ale ei file. Ziua aceea începea, Iar luna se apropia De încheiere, când cel care Era în Babilon mai mare, De Ioiachin și-a amintit. Ăst împărat era numit Drept Evil-Merodac și-avea Un an, de când împărățea. Atunci, la temniță s-a dus, La Ioiachin, și l-a adus La el acasă, la palat.


Îl întăresc pe cel aflat În Babilon, drept împărat, Și-n mâna lui pun sabia. În timpu-acesta vor cădea, Sfărmate, brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Să geamă înaintea lui, Cu geamătul rănitului Care ajunge ca să cadă, În ale morții gheare, pradă.


Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție.


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


N-au să se scoale, dintr-odat’, Cei care v-au împrumutat? Dar oare, nu se mai trezesc Acei care vă asupresc, Ca să ajungeți pradă, lor?


Popoarele neamurilor Le-ați jefuit, astfel și voi Prădați aveți a fi apoi, Din pricina sângelui care L-ați tot vărsat, fără-ncetare, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Și către cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.”


Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”


În trei părți, fost-a împărțită Cetatea care-i socotită A fi cetatea cea mai mare. După această întâmplare, Cetățile, de pe pământ, În care, Neamurile sânt Stăpâne, s-au și prăbușit, Iar Dumnezeu Și-a amintit, De Babilonu-acela mare, Să-i dea și lui, potirul care Avea în el, vinul furiei Lui Dumnezeu, și al mâniei.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa