Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 27:6 - Biblia în versuri 2014

6 Acuma, hotărât-am dar, Să-i dau lui Nebucadențar – Cari Îmi e rob și e pe tron, Drept împărat, în Babilon – Aceste țări. Îi mai dau lui Și fiarele pământului, Care supuse au să-i fie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Acum, am dat toate aceste țări în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, slujitorul Meu. Chiar și vietățile câmpului i le-am dat ca să-i slujească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Acum am dat toate aceste țări în mâinile lui Nabucodonosor – regele Babilonului – care este slujitorul Meu. I-am dat chiar și animalele sălbatice de pe câmp, ca să asculte de el.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Acum dau toate aceste țări în mâinile lui Nabucodonosór, regele din Babilón, slujitorul meu; lui îi dau chiar și viețuitoarele câmpiei ca să-i slujească lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Acum dau toate aceste țări în mâinile robului Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi dau chiar și fiarele câmpului ca să-i fie supuse.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și acum am dat toate aceste țări în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robul meu, și i‐am dat și chiar fiarele câmpului ca să‐i slujească.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 27:6
19 Mawu Ofanana  

Cu bunătate, s-a purtat, Față de el și-apoi, i-a pus Un scaun, ce-a fost mai presus De-al împăraților pe care, În Babilon, supuși, îi are.


„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ, În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume are. Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi!”


Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”


Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.


De-aceea – iată – te voi da În mâinile acelor care Voiesc, mereu, să te omoare, La cei de care te speriai Și-n fața căror tremurai, Te dau lui Nebucadențar, Te dau Haldeilor, drept dar.


Domnul, apoi, veni la mine Și două coșuri cu smochine – Atuncea – El mi-a arătat. Aceste coșuri s-au aflat Puse în fața Templului Care era al Domnului. Tot ceea ce eu am văzut Știusem că s-a petrecut După ce fost-a strămutat Cel ce se-aflase împărat Peste Iudei – Ieconia – Cari în Ierusalim domnea. Ieconia era cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are. A fost dat jos de pe-al său tron Și strămutat în Babilon, Cu căpitanii lui cei mari, Cu-ai lui fierari și cu lemnari, De către Nebucadențar.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit: „Am să veghez Și-un jug de fier am să așez, Pe gâturile tuturor, Căci va sluji orice popor La Nebucadențar cel care, În Babilon este mai mare. Chiar fiarele pământului Supuse au să-i fie, lui!”


Le spune-apoi, Iudeilor: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – Vorbitu-mi-a în acest fel: Pe robul Meu am să-l chem iar. Îl chem pe Nebucadențar – Pe cel ce este așezat În Babilon, drept împărat – În locu-acesta ca să vie. Am să-i pun jilțul de domnie, Peste aceste pietre care, Ascunse-n el lutul le are. Căci cortul împăratului Se va întinde-asupra lui.


„Fugiți! Fugiți dar, fiecare, Din răsputeri și căutați Un loc, unde să v-așezați Voi, cei cari din Hațor sunteți! La depărtare vă țineți, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon, este mai mare – O hotărâre a luat” – Domnul a zis – „și a cătat, Un plan, ca să alcătuiască Și-n contra voastră să pornească.”


Egiptul, după al Meu plac, Într-un pustiu am să-l prefac, Cum fi-vor țările pe care Jur împrejurul său le are. Cetățile vor fi și ele Pustii, în vremile acele, Printre alte cetăți vădite Că-s de asemeni pustiite. Ani patruzeci – se va vedea – Că tot pustii vor rămânea. Locuitorii cei pe care Țara Egiptului îi are, Vor fi în lume-mprăștiați Și-n felurite țări lăsați.


Îl întăresc pe cel aflat În Babilon, drept împărat, Și-n mâna lui pun sabia. În timpu-acesta vor cădea, Sfărmate, brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Să geamă înaintea lui, Cu geamătul rănitului Care ajunge ca să cadă, În ale morții gheare, pradă.


Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa