Ieremia 27:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ Eu am făcut pământul, oamenii și animalele care sunt pe fața pământului, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și îl dau oricui este drept înaintea ochilor Mei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ «Eu am făcut pământul, oamenii și animalele care sunt pe suprafața lui – cu marea Mea forță și cu brațul Meu întins – și îl dau oricui Îmi place.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ ‹Eu am făcut pământul, omul și animalele care sunt pe suprafața pământului, cu puterea mea cea mare și cu brațul meu cel întins, și le-am dat celui care este drept în ochii mei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ ‹Eu am făcut pământul, pe oameni și dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins, și dau pământul cui Îmi place.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Eu am făcut pământul, pe om și dobitoc care sunt pe fața pământului, cu puterea mea cea mare și cu brațul meu cel întins; și l‐am dat cui a fost drept în ochii mei.

Ieremia 27:5 Mawu Ofanana

Geneza 1:25

Cu animalele-a sfârșit, Iar după ce s-a mai gândit,

Geneza 9:6

De-al omului sânge, cumva, Va fi vărsat de cineva, Cel care-l varsă, vreau să știe, Căci și-al său sânge va să fie Vărsat la fel, la rândul lui, Că după chipul Domnului, Fusese omul modelat.

1 Regi 8:42

Căci o să fie cunoscut Numele Tău, fiind știut Că El este un Nume mare Iar al Tău braț întins e tare – Deci când acest străin va sta, Rugându-se, la casa Ta,

Esdra 1:2

„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.

Neemia 9:22

În mână, împărați le-ai dat Și-ale lor țări le-ai împărțit. Poporul Tău a cucerit Țara ce o avea Sihon – Cel cari domnise la Hesbon – Și țara ce o stăpânise Og care în Basan domnise.

Psalmi 102:25

Acest pământ – cum e știut – Tu, în vechime, l-ai făcut, Iar cerurile – negreșit – Mâinile Tale le-au urzit.

Psalmi 96:5

Toți dumnezeii cei avuți De către neamuri, sunt făcuți De mâini și, idoli se vădesc, Dar Dumnezeul nost’ Ceresc E Dumnezeu adevărat, Căci cerurile le-a creat.

Exodul 20:11

Pentru că Domnul a zidit Toate câte s-au pomenit Și toate câte le-ai văzut, În șase zile. A făcut, Atunci, acest întreg pământ, Marea și toate câte sânt Aflate-n ea. Ceruri a-ntins Peste-al pământului cuprins Și-n urmă, El S-a odihnit, A șaptea zi când a venit. De-aceea, ziua de odihnă, În care Domnu-a stat în tihnă, De El, e binecuvântată Și e sfințită, totodată.

Exodul 6:6

Ai să pornești, din nou, la drum, Și fiilor lui Israel, Le vei vorbi, în acest fel: „Eu, Domnul sunt! Eu sunt Cel care, Din ale voastre munci amare, Cu care sunteți apăsați, Am să vă scot. Veți fi scăpați, Din a Egiptului robie, Cu braț întins, și au să fie Mari judecăți. De-acolo, Eu

Isaia 42:5

Așa vorbește Domnul – care A întocmit pământ și mare, A făcut ceruri câte sânt, Și le-a întins peste pământ – Acela care a făcut Ființele ce s-au văzut, Acela care-a dat suflare De viață, pentru fiecare:

Isaia 44:24

Cel care-ți este Făcător, Precum și Răscumpărător, Cel care a găsit cu cale – Din pântecele mamei tale – Să te-ntocmească, a vorbit: „Iată, Eu – Domnul – am zidit Aceste lucruri. Am întins Al cerurilor necuprins. Pământul l-am desfășurat. De-aceea-ntreb: S-a mai aflat, Asemeni Mie, cineva Să fi făcut așa ceva?

Isaia 45:12

Eu am făcut acest pământ Și oameni cari, pe el, sânt. Făcut-am ‘naltul cerului, Precum și toată oastea lui.

Isaia 48:13

Cu mâna Mea, am așternut Pământul. Ceruri am făcut, Cu dreapta Mea. Cum le-am chemat, Ele s-au și înfățișat.

Isaia 51:13

Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?

Ieremia 27:4

Le spune slujitorilor, Să zică împăraților Care în Iuda i-au trimis: „Iată dar, ceea ce a zis Domnul oștirilor, Acel Ce-i Împărat în Israel: „Mergeți degrabă și spuneți Stăpânilor ce îi aveți:

Ieremia 32:17

„Ah Doamne, precum e știut, Cer și pământ Tu ai făcut, Prin brațul Tău întins și tare Și prin puterea Ta cea mare. Din parte-Ți, sunt încredințat, Cum că nimic nu-i de mirat!

Ieremia 51:15

A Lui putere a putut, Pământul, să îl fi făcut. Cu-a Lui înțelepciune, iată, Lumea a fost întemeiată, Iar prin priceperile Lui, Întins-a-naltul cerului.

Daniel 2:38

Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat!

Daniel 4:14

„Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!

Daniel 4:17

Această hotărâre dată Asupra lui, a fost luată Acum, în sfatul străjilor, Căci înaintea sfinților, La cale a fost pusă ea, Pentru că-n acest fel se vrea Să știe cei vii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește – Neîncetat – că stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând în fruntea lor să stea Pe-acela pe care îl vrea, Căci îl înalță, ne-ndoios, Pe omul cel de mai de jos!”

Daniel 4:22

Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.

Daniel 4:25

De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.

Daniel 5:18

Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.

Fapte 14:15

„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.

Fapte 17:24

Aflați acum, că Dumnezeu, Cel care, lumea, a făcut – Cu tot ce-n ea a fost văzut – Este chiar Domnul cerului, Precum și al pământului, Care, nicicând, n-a locuit, În templele ce le-au zidit Mâini omenești. Lui nu-i slujesc

Fapte 17:26

Făcut-a dar, în așa fel, Încât toți oameni-au ieșit Din unul, și au locuit Pământul tot; le-a așezat Vremuri anume, și le-a dat Hotare, locuinței lor,

Deuteronom 2:19

Unde va trebui să fii Lângă ai lui Amon copii. Cu ei, să nu te războiești Pentru că nu ai să primești – Acolo – nici o moștenire Căci Eu am dat în stăpânire Țara – cu-al ei avut cu tot – În mâna fiilor lui Lot.

Deuteronom 2:21

Ei erau mulți, iar ca statură, Înalți au fost – cam de-o măsură Cu neamul Anachimilor. Din fața Amoniților, Domnul, pe toți, i-a nimicit, Iar ei – în urmă – au venit Și au șezut în locul lor, Unde-i și azi acel popor.

Deuteronom 2:7

Pentru că Domnul Dumnezeu Te-a binecuvântat, mereu, În lucrul tău – precum se știe – Și-asemeni în călătorie, Când prin pustiu ai pribegit, Încât nimic nu ți-a lipsit.”

Deuteronom 2:9

„Domnul mi-a zis, astfel, apoi: „Să nu faci, cu Moab, război, Căci tu, nimic n-ai să primești, În țara lui, să stăpânești. Căci Eu am dat aurul tot, În mâna fiilor lui Lot.

Deuteronom 32:8

Când Cel Prea ‘Nalt a dăruit – Precum cu cale a găsit – O moștenire, tuturor – Parte făcând neamurilor – Pe oameni, El i-a despărțit Și în popoare i-a-mpărțit; A așezat hotarul lor – Pământul oricărui popor – Gândind la numărul pe care Neamul lui Israel îl are,

Deuteronom 4:17

Sau formă ce poate să ieie Un chip de dobitoc sau care Aduce cu vreo zburătoare,

Deuteronom 4:25

„Atunci când voi aveți să fiți, În țară – să o locuiți – Și când o să aveți copii Și-apoi și ei vor avea fii, Dacă se va-ntâmpla ca voi Să vă ciopliți un chip apoi, Sau faceți vreo înfățișare După un lucru oarecare, Ori dacă rău o să lucrați Și astfel o să-L mâniați Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,

Deuteronom 4:32

„Întreabă timpul ce-a trecut De când, pe lume, a făcut Domnul, pe om; să cercetezi Cerul întreg: să îl scrutezi, De la un cap al cerului, La celălalt capăt al lui; Spune-mi, a fost vreo întâmplare – Cândva, sub cer – așa de mare, Și dacă s-a mai auzit Ceva, din ce am povestit?

Deuteronom 4:35

La toate-ai fost martor, mereu, Ca tu să știi că Dumnezeu E Domnul și-n afara Lui, Alt dumnezeu, pe lume, nu-i.

Deuteronom 5:16

Să îți cinstești tatăl și mama, Căci doar așa – ia bine seama – Vei dobândi, pe negândite, În lume, zile fericite, Iar anii vieții ți-i lungești, În țara care o primești – Pe care Domnul ți-o dă ție.

Deuteronom 9:29

Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”

Coloseni 1:16

Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.

Evrei 1:2

Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.

Revelația 4:11

Zicând: „Al nostru Dumnezeu E vrednic de-a primi, mereu, Slavă, putere, cinste mare. Tu Doamne, ești Acela care, Pe toate – de la început – Prin a Ta voie, le-ai făcut. Totul, după a Ta dorință, Ajuns-a de-a luat ființă!”