20 Și n-au fost ridicate dar, De către Nebucadențar, Spre-a le muta la al său tron Care se află-n Babilon – Când a luat, după cum știm, Drept robi, de la Ierusalim, Pe cel ce-n Iuda stăpânea Și se chema Ieconia, Precum și pe aceia cari, În Iuda, se vădeau mai mari. Ieconia este cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are.
20 și care n-au fost luate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când i-a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda și pe toți nobilii lui Iuda și ai Ierusalimului;
20 și care nu au fost luate de Nabucodonosor – regele Babilonului – când i-a dus în captivitate, din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin – fiul lui Iehoiachim – regele celor numiți Iuda și pe toți cei bogați din teritoriul numit Iuda și din Ierusalim.
20 care nu au fost luate de Nabucodonosór, regele Babilónului, atunci când i-a deportat pe Iehonía, fiul lui Ioiachím, regele lui Iúda, de la Ierusalím în Babilón, și pe toți conducătorii din Iúda și Ierusalím.
20 și care n-au fost ridicate de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți mai-marii lui Iuda și ai Ierusalimului;
20 pe care nu le‐a luat Nebucadnețar, împăratul Babilonului, când a strămutat din Ierusalim în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, și pe toți fruntașii lui Iuda și ai Ierusalimului:
Aflând despre sosirea lui, În grabă, Ioiachin s-a dus Să îl întâmpine, supus. Pe împărat, l-a însoțit Chiar mama sa, și-au mai venit Și căpetenii, slujitori, Precum și marii dregători. Dar împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are, A poruncit a fi luat Prins, al lui Iuda împărat. Când Ioiachin prins ajungea, Opt ani, ca împărat, făcea.
Tot Nebucadențar ședea La Babilon și-mpărățea. În anul următor, apoi, S-a pregătit pentru război Și către Iuda a plecat. Pe Ioiachin, rob l-a luat Și-a strâns uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Pe toate-n care, el le-a pus Și-apoi la Babilon le-a dus, Iar peste Iuda l-a lăsat Pe Zedechia, împărat, Căci Zedechia e cel care, Pe Ioiachin, drept frate-l are.
Iar Nebucadențar, apoi, A luat pradă de război, Uneltele cele pe care Casa lui Dumnezeu le are – Cu tot ceea ce se găsea În visteria ce-o avea – Averea împăratului Și-a căpeteniilor lui.
Cel cari Ieconia-i numit Este un vas disprețuit? Este un vas ce-i sfărâmat? Este un lucru ne-nsemnat, Fără de preț? De ce-s luați El și ai lui, și-s aruncați Pe un pământ necunoscut, În care ei nu s-au născut?
Domnul, apoi, veni la mine Și două coșuri cu smochine – Atuncea – El mi-a arătat. Aceste coșuri s-au aflat Puse în fața Templului Care era al Domnului. Tot ceea ce eu am văzut Știusem că s-a petrecut După ce fost-a strămutat Cel ce se-aflase împărat Peste Iudei – Ieconia – Cari în Ierusalim domnea. Ieconia era cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are. A fost dat jos de pe-al său tron Și strămutat în Babilon, Cu căpitanii lui cei mari, Cu-ai lui fierari și cu lemnari, De către Nebucadențar.
Iată dar, ce a cuvântat Cel care e încoronat Drept Domn al oștilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Despre uneltele pe care, Azi, la Ierusalim, le are Atât casa-mpăratului, Precum și Casa Domnului:
În Babilon. Ieconia – Cel ce în Iuda-mpărățea – Fusese-n acel timp luat Și din Ierusalim mutat, Cu tot cu-a lui împărăteasă, Cu famenii din a sa casă, Cu dregători și cu cei cari Peste popor erau mai mari Și-asemenea cu toți lemnarii Ce îi avea și cu fierarii.
Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Rostit pe vremea celui care, Drept Ioiachim, numele-și are – Fiul lui Iosia – aflat În Iuda, pus ca împărat:
Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.
De la Avram s-au perindat, Până la David – numărat – Exact patrusprezece neamuri; Și încă paisprezece ramuri Sunt, de la David, la mutarea În Babilon. Iată urmarea: Tot paișpe neamuri au trecut Până Hristos a apărut.