5 Dacă nu veți lua aminte La ale Mele-nvățăminte Pe care vi le dau prin cei Ce sunt proroci și robi ai Mei – Căci i-am trimis de dimineață Spre a vorbi-n a voastră față –
Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.
De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.
Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,
Să nimicești casa pe care, Stăpânul tău, Ahab, o are. Pe Izabela – vreau sa-ți spun – Că trebuie să Mă răzbun. Voi face ca asupra ei, Tot sângele robilor Mei – Și cel al slujitorilor, Precum și al prorocilor – Ce Mi-au slujit, să se abată.
Poruncile ce nu le-ai dat Tu, prin proroci, noi le-am călcat. Tu le-ai vorbit în acest fel Copiilor lui Israel: „Țara în care-o să intrați – În stăpânire s-o luați – Este o țară minunată, Însă ea este întinată De făr’delegi și urâciuni, Necurății și spurcăciuni Pe care-acum le săvârșesc Popoarele ce-o locuiesc.
Pe-ai voști’ părinți i-am înștiințat Din ziua-n care i-am scăpat Din al Egiptului ținut Și până azi, cum ați văzut. Din zori de zi, le-am spus mereu: „Să ascultați de glasul Meu!”
Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!
De-aceea, astfel a vorbit Domnul oștirilor, Acel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Peste Ierusalim și-apoi În Iuda, Eu aduce-voi Nenorocirile pe care Vi le-am vestit, fără-ncetare, Pentru că nu M-au ascultat, Nici n-au răspuns când i-am chemat!”
Într-una am trimis apoi, Pe toți prorocii Mei, la voi, Să vă învețe să fiți buni, Zicând: „Nu faceți urâciuni, Căci urâciunile acele, Urâte îi sunt Feței Mele!”
„Acum, pentru că am văzut Ce fel de fapte ați făcut, Pentru că nu ați auzit De câte ori Eu v-am vorbit Și pentru că n-ați ascultat În clipa-n care v-am chemat,
Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Nu despre tine, bunăoară, Eu am vorbit, odinioară, Prin robii Mei care-au venit Și-n Israel au prorocit, Mulți ani, spunând oamenilor Că te aduc în contra lor?
Nu, nu, căci Domnul Dumnezeu Taina-Și descoperă mereu, În fața celor ce-L slujesc Și cari proroci se dovedesc. Nimic nu face, până când Nu spune ce are de gând.
Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”
Și totul fi-va cunoscut, În zilele acelea-n care Al șaptelea înger apare. Atunci când mâna își va pune Pe trâmbiță și o să sune Apoi, din ea, taina pe care Al nostru Dumnezeu o are, Se va sfârși, fiind făcută, La toată lumea, cunoscută, După o veste bună, dată, Demult – în vremea-ndepărtată – Spre bucuria tuturor Robilor Săi, prorocilor.
Popoarele s-au mâniat, Însă atunci, s-a arătat Mânia Ta; căci a venit Timpul ce fost-a hărăzit, Ca să-i aduni, la judecată, Pe morți, și să dai o răsplată, Prorocilor Tăi, sfinților Și-apoi, de-asemeni, tuturor Care se tem de al Tău Nume – Fie că-s mici sau mari, în lume. Apoi, cei care se vădesc Cum că pământu-l prăpădesc, De-a Ta mânie, sunt loviți Și au să fie nimiciți!”