Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 26:24 - Biblia în versuri 2014

24 Dar Ahicam – acela care, Părinte, pe Șafan, îl are – A fost cu Ieremia. El Nu s-a-nvoit, în nici un fel, Ca să îl lase pe proroc, Poporului din acel loc, Căci el era încredințat Că au să îl ucidă-ndat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Totuși, Ahikam, fiul lui Șafan, l-a susținut pe Ieremia și n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Chiar și Ahicam – fiul lui Șafan – l-a susținut pe Ieremia. El nu a permis poporului să îl aresteze ca să fie omorât.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 Dar mâna lui Ahicám, fiul lui Șafán, a fost pentru Ieremía ca să nu-l dea în mâna poporului spre a fi omorât.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Totuși mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

24 Dar mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia ca să nu‐l dea în mâna poporului ca să‐l omoare.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 26:24
21 Mawu Ofanana  

De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –


Oameni puțini se mai aflară Atunci, în a lui Iuda țară. Peste aceștia, așadar, Pusese Nebucadențar, Atuncea, un conducător. Mai marele peste popor, Fusese pus Ghedalia, Acela care îl avea Pe-Achim și pe Șafan, drept tată.


Apoi, la sine, i-a chemat Pe Hilchia – preotul mare – Pe Ahicam, acela care Era al lui Ștefan fecior; Se mai alăturară lor, Atunci, Abdon – acela care Pe Mica, drept părinte-l are – Și cu Asaia, cari – se știe – Era slujbaș la-mpărăție.


Epistola fusese scrisă De Ieremia și trimisă Prin Eleasa – prin cel care, Părinte, pe Șafan, îl are – Precum și prin Ghemaria Cari fiu îi e, lui Hilchia. Aceștia doi se dovedeau Precum că-n Babilon erau Trimiși de către Zedechia – Acela cari avea domnia În Iuda – șezând așadar, Pe lângă Nebucadențar. Iată cuvântul ce s-a zis Și în epistolă s-a scris:


La Casa Domnului erau Cu toții strânși, când a venit Baruc acolo și-a citit Cuvintele lui Ieremia. El se suise în chilia Aflată-n curtea cea pe care, Sus, Casa Domnului o are, Lângă intrarea străjuită De noua poartă construită. Chilia ‘ceea se vădea A fi a lui Ghemaria, A logofătului cel care, Părinte, pe Șafan, îl are.


Când a-nceput de a citit Baruc, din curte a venit Mica, cel care se vădea Feciorul lui Ghemaria Și-a auzit, din gura lui Cuvântul scris, al Domnului.


Apoi, acasă la-mpărat, În mare grabă, a plecat. Într-o odaie anumită Cari pentru scris e folosită De logofăt, el a intrat. Atunci – acolo – s-au aflat O parte dintre-aceia cari Peste popor erau mai mari. Fusese Elișama care, Rangul de logofăt, îl are; Apoi, fusese și Delaia Care-i feciorul lui Șemaia, Al lui Acbor fiu – Elnatan – Ghemaria al lui Șafan Și-apoi fiul lui Hanania Cari se chemase Zedechia.


În urmă, toți aceia cari Peste popor erau mai mari, Către Baruc au cuvântat: „Să-l iei pe Ieremia-ndat’ Și-ascundeți-vă bine-apoi, La adăpost ca să fiți voi! Nimenea să nu știe unde Aveți de gând a vă ascunte!”


În urmă, poruncit-a el, Fiului său Ierahmeel, Lui Șelemia – acel care, Pe Abdeel, părinte-l are – Precum și lui Seraia – cel Cari fiu îi e lui Azriel – Să-l prindă pe Baruc – cel care Rangul de logofăt îl are – Și pe prorocul Ieremia, Căci mare îi era mânia Care în suflet i-a pătruns. Dar Domnul, grabnic, i-a ascuns.


De-ndată ce-au primit solia, Trimis-au după Ieremia Care era întemnițat Și-n curtea temniței aflat. Din temniță l-au scos afară Și-n urmă îl încredințară În mâna lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și-apoi, pe spița neamului, Șafan fusese tatăl lui – Căci după ce avea să iasă, El trebuia a-l duce-acasă. Astfel, prorocul Domnului, În mijlocul poporului, Rămase de a locuit.


În a lor față, se aflau Mai mulți bătrâni, care erau Din Israel. În număr deci, Se ridicau la șaptezeci. În al lor mijloc se vădea Că se afla Iazania Cari, lui Șafan, îi e fecior. În mâinile bătrânilor, Cădelnițele fumegau. În acest fel, nori groși scoteau, Mereu, cădelnițele-acele, Căci se ardea tămâie-n ele.


Atuncea, să se întețească, A prins gâlceava, și-a crescut, Iar căpitanul s-a temut Ca, nu cumva, Pavel să fie Rupt în bucăți, de-a lor furie. A poruncit ostașilor Să-l smulgă, din mijlocul lor, Și să îl ducă-n cetățuie, La adăpost, astfel, să-l puie.


Însă, sutașul i-a oprit, Căci el, pe Pavel, a voit Să-l scape-n acest fel. A dat Porunci, spunând ca, imediat, Aceia care știu și pot, Să plece, către țărm, înot.


Însă pământul i-a venit În ajutor, și-a înghițit Râul, de șarpe, aruncat, Și-astfel, femeia a scăpat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa