Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 26:16 - Biblia în versuri 2014

16 Poporul și al lui sobor De căpitani, prorocilor Și preoților, le-au vorbit: „Omul acesta, negreșit, Nu se arată vinovat Încât să fie morții, dat. În Numele Celui pe care, Drept Domn și Dumnezeu Îl are Al nostru neam, el ne-a vorbit. Deci nu trebuie pedepsit!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Atunci conducătorii poporului și întreg poporul le-au zis preoților și profeților: ‒ Omul acesta nu trebuie condamnat la moarte, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Atunci conducătorii poporului și întregul popor le-au zis preoților și profeților: „Acest om nu trebuie pedepsit cu moartea, pentru că ne-a vorbit în numele Dumnezeului nostru care se numește Iahve!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Căpeteniile și tot poporul le-au zis preoților și profeților: „Pentru omul acesta nu poate fi o judecată spre moarte, căci în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vorbește”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Atunci mai marii și tot poporul au zis către preoți și către proroci: Omul acesta nu este vrednic de moarte, căci ne‐a vorbit în numele Domnului Dumnezeului nostru.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 26:16
19 Mawu Ofanana  

Dacă acuma ai să taci, Să nu gândești că rău ne faci, Căci izbăvirea noastră vine De-altundeva, chiar fără tine! Dar tu, casa tatălui tău, Nu veți putea, de acest rău, În nici un fel, să vă feriți, Ci toți aveți ca să periți. Și spune-mi oare, cine știe, De n-ai ajuns la-mpărăție, Tocmai pentru această vreme? Deci, nu ai pentru ce te teme!”


Dar cine-o să mă sprijinească Și împotriva răilor, O să îmi deie ajutor?


Când Domnului îi sunt plăcute Cărările ce sunt bătute De-un om, va face omului, Prieteni, din dușmanii lui.


Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”


Poporul și aceia cari Se dovedeau a fi mai mari Au făcut astă învoială, Legatu-s-au – fără-ndoială – Să-și slobozească fiecare Pe frații pe cari, robi, îi are. Apoi, cu toții au făcut Așa precum li s-a cerut, Căci robii și i-au slobozit.


În urmă, toți aceia cari Peste popor erau mai mari, Către Baruc au cuvântat: „Să-l iei pe Ieremia-ndat’ Și-ascundeți-vă bine-apoi, La adăpost ca să fiți voi! Nimenea să nu știe unde Aveți de gând a vă ascunte!”


Au stăruit, atunci, în van, Ghemaria, cu Elnatan Și cu Delaia, la-mpărat. El, însă, nu i-a ascultat Ci s-a înfuriat, pe loc, Și-a aruncat cartea, în foc.


Când l-au văzut aceia cari Se dovedeau a fi mai mari, Pe Ieremia l-au bătut, Iar să-l asculte nu au vrut. După aceea, l-au luat Și-n temniță l-au aruncat, Căci temnița era făcută În casa ce a fost avută De Ionatan, acela care, Rangul de logofăt, îl are.


Sutașul, cei care-L păzeau Și toți cei care se aflau, Pe deal, în preajma lui Iisus, Cuprinși de-o cruntă groază-au spus: „A fost, precum a zis mereu: A fost Fiul lui Dumnezeu!”


Pedeapsa ne e potrivită, Căci luăm plata cuvenită Pentru-ale noastre făr’ delegi. Dar omul-Acesta – înțelegi? – Din câte știm, din ce-am văzut Și-am auzit, rău, n-a făcut.”


Sutașul care a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Speriat, pe Domnul, L-a slăvit, Spunând: „A fost neprihănit Omul Acest, cu-adevărat!”


În felu-acesta, am aflat, Cum că se face vinovat De niște lucruri ce-au privit Doar Legea lor. Eu n-am găsit Nimic, nici o nelegiuire, La el, și nici nu am vreo știre Că, ceva rău, a săvârșit, Vrednic să fie pedepsit Cu moarte sau cu lanțuri. Eu


Zarvă, iar cearta a-nceput. Atuncea, niște cărturari De seamă – dintre cei mai mari – Din grupul Fariseilor, Au spus, în fața tuturor: „Aflați dar, că noi nu găsim Vreo vină, ca să-l osândim Pe-acest om. Dacă i-a vorbit Vreun duh, sau dacă a venit Un înger ca să îi vorbească?”


Însă, așa cum am mai zis, Omul acest n-a săvârșit Nimic, pentru-a fi osândit La moarte. Deci, l-am ascultat, Când mi-a cerut ca, judecat, A fi-n fața Cezarului. Am aprobat, dorința lui Și, la Cezar, am să-l trimit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa