Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 26:15 - Biblia în versuri 2014

15 Dar să luați seama, căci iată Ce se întâmplă, de cumva, Mă va ucide cineva: Cetatea voastră, dar și voi, Drept vinovați veți fi apoi, Căci sângele mi l-ați vărsat, Iar el este nevinovat, Pentru că Domnul m-a trimis Ca să vă spun tot ce v-am zis!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Dar să știți că dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de vărsarea sângelui unui om nevinovat. Veți fi vinovați atât voi, cât și acest oraș împreună cu locuitorii lui; pentru că este o certitudine (pentru mine) că Iahve m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Numai să știți că, dacă mă veți omorî, voi veți aduce sânge nevinovat asupra voastră, asupra acestei cetăți și asupra locuitorilor ei, deoarece cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să spun în urechile voastre toate aceste cuvinte”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Numai să știți negreșit că dacă mă veți omorî, veți aduce sânge nevinovat asupra voastră și asupra cetății acesteia și asupra locuitorilor ei; căci cu adevărat Domnul m‐a trimis la voi ca să vorbesc toate cuvintele acestea în urechile voastre.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 26:15
21 Mawu Ofanana  

„Cain! Ce-ai făcut cu frate’tău, De sângele trupului său Strigă la Mine din pământ? De ce nu scoți nici un cuvânt?!


Ruben a zis: „V-am spus, dar voi Nici unul nu m-ați ascultat, Că față de acel băiat, Nu se cădea înfăptuit Lucrul acel, nelegiuit. Acum, el iese la iveală Și ni se cere socoteală – Azi – pentru soarta fratelui Și pentru tot sângele lui.”


Și pentru sângele vărsat – Ce s-a vădit nevinovat – Cu care, precum e știut, Ierusalimul l-a umplut.


Ioas, în urmă, a uitat Ce bunătate-a arătat, Pe vremuri, Iehoiada – care, Pe Zaharia, fiu, îl are – Față de el, și-a-ngăduit Ca morții să fie sortit. Pân’ Zaharia a căzut Lovit de pietre, a putut Ca să mai strige: „Dumnezeu O să vă judece, mereu! Domnul vă vede, negreșit, Și judecă ce-ați făptuit!”


Sunt șase lucruri rău privite De Dumnezeu, ba sunt urâte Chiar șapte lucruri, pot a spune:


Ochii trufași, limba ce spune Minciuni, mâna ce a vărsat Sângele cel nevinovat,


„Degeaba Eu M-am repezit Și pe-ai voști’ fii i-am pedepsit, Căci nimenea, mustrarea Mea, N-a vrut, în seamă, să o ia. Sabia voastră i-a mâncat Pe-ai voști’ proroci, neîncetat, Ca și un leu nimicitor, Picat asupra prăzilor.


Și hainele ți le-ai pătat, De sângele nevinovat, Al celor care au căzut, Fără ca rău să fi făcut, Pentru că nu i-ai prins furând Și nici vreo spargere, făcând.


Dar tu n-ai ochi a te uita, Căi iată că inima ta, La lăcomie s-a dedat. Verși sângele nevinovat Și știi numai să asuprești Căci silnicie folosești.


Domnul a zis: „Când judecați, Dreptatea să o apărați! Scăpați pe cel ce-i asuprit, De cel de cere-i prigonit! De văduve, vă-ngrijiți voi, De-orfani și de străini apoi. Să îi vegheați, să-i ocrotiți Și nicicând să nu-i chinuiți! Sângele cel nevinovat, Să nu fie, de voi, vărsat!


Atuncea, Ieremia zise Poporului care venise În fața lui și celor cari Se dovedeau a fi mai mari Peste popor: „Eu am venit La Templu și am prorocit, După porunca Domnului. Vorbit-am contra Casei Lui Și a cetății. Am făcut Așa precum El mi-a cerut!


Iată cuvântul ce-a venit Din partea Domnului, rostit Prin Ieremia: „Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel –


De nu veți asupri apoi Pe cel străin aflat la voi, Pe văduve și pe orfani Și n-aveți a le stoarce bani, Dacă nu va mai fi vărsat Sângele cel nevinovat, De nu veți vrea alți dumnezei Ca să vă închinați la ei,


Să nu cumva să pângăriți Țara în care o să fiți, Cu sângele nevinovat; Căci sângele ce s-a vărsat, Poate să fie ispășit Numai prin sângele venit Din omul care a ucis.


Iuda a-ntins, cu El, iar când, „Sunt eu, cel care-am să te vând?”, L-a întrebat uimit, Iisus, „Da, vânzătorule!”, i-a spus.


„Caiafa! Să ne sfătuim!” – I-au zis, căci era preot mare. S-au înțeles să Îl omoare. Din vorbe, vrut-au să-I întindă Un laț, cu vicleșug să-L prindă.


Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.


Pentru a nu se fi vărsat Sânge de om nevinovat, În țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă s-o stăpânești, mereu; Să nu fii vinovat găsit, Pentru omorul săvârșit.


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa