Ieremia 25:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ iată, voi strânge toate clanurile din nord“, zice Domnul, „și pe slujitorul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și îi voi aduce împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor națiunilor de jur împrejur. Le voi da să fie nimicite și le voi face un motiv de groază, de fluierat și o ruină veșnică.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ voi strânge toate clanurile din Nord.» Iahve continuă: «Voi aduce pe sclavul Meu numit Nabucodonosor, pe regele Babilonului; și îl voi face să vină (să lupte) împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor popoarelor din jurul ei. Le voi distruge (prin acțiunile lui) în totalitate și le voi face motiv de teroare și de rușine, transformându-le într-o eternă ruină.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ iată, voi trimite să ia toate familiile din nord – oracolul Domnului – și-l voi face pe Nabucodonosór, regele din Babilón, slujitorul meu, să vină împotriva acestei țări, împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur și le voi da groazei, batjocurii și devastării permanente!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte’, zice Domnul, ‘și voi trimite la robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ iată, voi trimite și voi lua toate familiile de la miazănoapte, zice Domnul, și voi trimite la Nebucadnețar, împăratul Babilonului, robul meu, și le voi aduce împotriva țării acesteia și împotriva locuitorilor ei și împotriva tuturor neamurilor acestora de jur împrejur; și le voi nimici și le voi face de mirare și de șuierat și pustiiri veșnice.

Ieremia 25:9 Mawu Ofanana

2 Regi 24:2

Iar Dumnezeu a repezit Asupra lui, cete-narmate Cari, din Haldei, erau formate, Din Sirieni și Amoniți Și-asemenea, din Moabiți. Cetele-acelea au căzut Pe Ioiachim și l-au bătut, Să se-mplinească, negreșit, Cuvântul Domnului, rostit Prin gurile prorocilor,

2 Cronici 29:8

De-aceea, El S-a mâniat, Iar mâna Lui a apăsat Peste Ierusalim și-apoi Și peste Iuda. Vedeți voi, De groază-ajunse-a noastră țară, De spaimă, dar și de ocară.

2 Cronici 36:21

În felu-acesta, s-a-mplinit Cuvântul care-a fost rostit, De Domnul, prin prorocul Lui. Acel proroc al Domnului, Drept Ieremia, s-a chemat. Totul așa s-a întâmplat, Până când țara și-a ținut Sabatele ce le-a avut, Până când ea s-a odihnit Cât timp fusese pustiit Al ei ținut, și până când Ani șaptezeci s-au scurs, la rând.

Proverbe 21:1

E inima-mpăratului Un râu, în mâna Domnului, Pe care El îl va lăsa Să curgă, după voia Sa.

Isaia 10:5

„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!

Isaia 13:3

Iată, Domnul oștirilor, În felu-acesta, a vorbit: „Aflați că Eu am poruncit Oștirii Mele celei sfinte Și i-am cerut să ia aminte! Pe-ai Mei viteji, Eu i-am chemat, Cu cei care s-au bucurat De-a Mea mărime, ca să vină La judecata cea deplină, Făcută de a Mea mânie.”

Isaia 39:7

„Ai tăi feciori, vor fi luați Și fameni fi-vor așezați, Drept slugi ale-mpăratului Din țara Babilonului.”

Isaia 44:28

Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”

Ieremia 1:14

„Din miazănoapte” Domnu-a spus „Mare necaz, va fi adus Peste cei care se găsesc În țară și o locuiesc.

Ieremia 1:15

Căci am să-i chem pe împărați Și pe cei care sunt aflați În miazănoapte, ca să vie. Ale lor jilțuiri de domnie Vor fi – atuncea – așezate Chiar la intrarea în cetate, Lângă Ierusalim; iar ele, Adică jilțurile-acele, Au să se-nalțe fiecare, În contra zidurilor care Ierusalimu-l înconjoară. Au să se-nalțe, bunăoară, Pândind cetate cu cetate Care în Iuda sunt aflate.

Ieremia 10:22

Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.”

Ieremia 12:14

„Ascultați dar, cuvântul Lui, Căci El vorbește despre cei Ce se vădesc vecini ai mei Și au atins locul pe care, Israel moștenire-l are: „Am să îi smulg din a lor țară. Casa lui Iuda, o smulg iară.

Ieremia 18:16

Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.

Ieremia 2:15

„Iată că puii leului Strigă, mereu, în contra lui. Plini de furie, ei mugesc Și țara lui o pustiesc. Cetățile-i sunt părăsite, Căci arse-au fost și nimicite.

Ieremia 20:4

Căci Domnul astfel a vorbit: „Vă fac să fiți o groază mare, Și tu, dar și aceia care Îți sunt prieteni. Vor cădea Uciși pe câmp, cu sabia, Sub ochii tăi. Îl părăsesc Pe Iuda și îl osândesc S-ajungă rob al celui care, În Babilon este mai mare. Când în robie-l va avea, Îl va lovi cu sabia,

Ieremia 24:9

În vremea care o să vie, De pomină îi fac să fie. Doar pricini de nenorocire, A țărilor de peste fire, Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară, În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem, vor fi găsiți Și de batjocură, mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 25:8

De-aceea, Domnul oștilor A zis așa, către popor: „Pentru că voi, neîncetat, Cuvântul nu Mi-ați ascultat,

Ieremia 29:18

Îi urmăresc cu sabia Cu ciuma și cu foametea. Pricini de spaimă au să fie Pentru oricare-mpărăție, Căci pricini de nenorocire A țărilor de peste fire Au să ajungă. De ocară Îi fac, în fiecare țară În care fi-vor izgoniți. Buni de blestem vor fi găsiți Și de batjocură mereu, Oriunde-am să-i împrăștii Eu.

Ieremia 35:11

Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”

Ieremia 36:2

„Un sul de carte ia și scrie Tot ceea ce ți-am spus Eu ție Și-i privitor la Israel, La Iuda, iar apoi – la fel – La neamurile despre care Eu ți-am vorbit fără-ncetare. Să scrii tot ce ai auzit, Din ziua-n care am ieșit De prima dată-n al tău drum Și ți-am vorbit până acum!

Ieremia 36:29

Lui Ioiachim, așa să-i spui: „Iată cuvântul Domnului: „Tu ai ars cartea și ai zis: „De ce, în cartea ta, ai scris: „Acela care e pe tron Drept împărat în Babilon, Țara are s-o pustiască. Oamenii n-au s-o locuiască. Nici dobitoace nu mai sânt Aflate pe al ei pământ”?”

Ieremia 4:7

Leul se-aruncă-nfuriat, Din tufa-n care s-a aflat; Nimicitorul a pornit, Iar locul și l-a părăsit Căci vine ca să te lovească Și țara să ți-o pustiască. Cetățile sunt nimicite Și nu vor mai fi locuite.

Ieremia 40:2

Când căpitanul străjilor Le-a poruncit slujbașilor, La Ieremia să se ducă Și-n fața lui să îl aducă, În felu-acesta i-a vorbit: „Mai dinainte a vestit Domnul și Dumnezeul tău, Nenorocirea și-acest rău Cari pe cetate a căzut Și pe popor, cum ai văzut.

Ieremia 43:10

Le spune-apoi, Iudeilor: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – Vorbitu-mi-a în acest fel: Pe robul Meu am să-l chem iar. Îl chem pe Nebucadențar – Pe cel ce este așezat În Babilon, drept împărat – În locu-acesta ca să vie. Am să-i pun jilțul de domnie, Peste aceste pietre care, Ascunse-n el lutul le are. Căci cortul împăratului Se va întinde-asupra lui.

Ieremia 46:20

Egiptul e asemenea Juncii frumoase. Peste ea, Nimicitorul năvălește. Din miazănoapte, el sosește.

Ieremia 49:19

De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”

Ieremia 6:1

„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.

Ieremia 8:16

„Doar sforăitul cailor Se-aude amenințător, De către Dan și ne-ncetat Răsună al lor nechezat. Întreaga țară se arată De spaimă-a fi cutremurată. Iată că vin aceia care, Țara o-nghit cu tot ce are. Cetățile le înghițesc, Cu toți cei ce le locuiesc.”

Езекиел 12:20

Cetățile ce se vădeau Că pline de popor erau, Au să ajungă nimicite Și nu vor mai fi locuite. Țara va fi, și ea, lovită Și va ajunge pustiită, Pentru ca voi să știți, mereu, Precum că Domnul sunt doar Eu.”

Езекиел 16:40

O gloată mare au s-adune Și împotrivă-ți o vor pune. Gloata aceea-ngrozitoare, Cu pietre, o să te omoare; Cu sabia te va împunge Și al tău trup îl va străpunge.

Езекиел 21:11

A dat-o spre-a fi lustruită, De mână ca să stea lipită. E ascuțită sabia Și lustruită este ea, Căci să-narmeze se gătește, Pe cel care măcelărește.

Езекиел 26:7

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Din miazănoapte aduc dar, Peste al Tirului hotar, Pe Nebucadențar, cel care, În Babilon, este mai mare, Căci el este încoronat Peste-mpărați, ca împărat. Cu o mulțime de popoare, Cu călăreți, cu cai și care, El, peste Tir, se repezește.

Езекиел 36:5

Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că focul cel aprins De gelozie M-a cuprins, Făcându-Mă ca să privesc Spre neamuri și ca să vorbesc În contra lor și-a-ntregului Popor din al Edomului Ținut, pentru că Mi-au luat Țara și-apoi s-au bucurat În inimi, căci au izbutit Să jefuiască ce-a rodit.

Daniel 5:18

Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.

Habacuc 1:12

Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!

Habacuc 1:17

De-aceea, o să se grăbească, Mereu, mreaja să își golească Și neamuri va înjunghia Fără ca milă a avea?

Deuteronom 28:37

De râs veți fi voi, pe pământ, De pomină-n orice popor, Și de batjocura celor Printre cari fi-veți duși, mereu, De către Domnul Dumnezeu.