Ieremia 25:3 - Biblia în versuri 20143 „Din anu-al treisprezecelea, De când fusese Iosia – Al lui Amon fiu – împărat, Peste Iudei încoronat Și pân’ acuma, negreșit, Ani două’șitrei s-au împlinit, De când Cuvântul Domnului Mi-a tot vorbit, din partea Lui. De-atunci, vorbitu-v-am și eu, Dar n-ați ascultat glasul meu. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească3 „Timp de douăzeci și trei de ani, din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, și până în ziua aceasta, Cuvântul Domnului mi-a vorbit, iar eu vi l-am vestit mereu dimineața, dar voi n-ați ascultat. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20183 „Pentru un timp de douăzeci și trei de ani – din al treisprezecelea an al (guvernării) lui Iosia – fiul lui Amon –, regele celor numiți Iuda și până astăzi, Cuvântul lui Iahve a venit la mine; și eu vi l-am proclamat mereu, dar voi l-ați ignorat. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Din al treisprezecelea an al lui Iosía, fiul lui Amón, regele lui Iúda, și până astăzi – sunt douăzeci și trei de ani de când cuvântul Domnului a fost către mine – v-am vorbit, am fost trezit ca să vorbesc, dar nu ați ascultat. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 „De la al treisprezecelea an al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, sunt douăzeci și trei de ani de când mi-a vorbit Cuvântul Domnului; v-am vorbit de dimineață, și n-ați ascultat. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19313 Din anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, până în ziua aceasta, acești douăzeci și trei de ani, cuvântul Domnului a fost către mine și v‐am vorbit, sculându‐mă de dimineață și vorbind, dar n‐ați ascultat. Onani mutuwo |
Ieremia 25:3
32 Mawu Ofanana
Cel cari era în Israel Cârmuitor, a zis astfel, Slugilor sale: „Știți voi oare, Cum că Ramotu-acela care În Galaad este aflat, E-al nostru? El a fost lăsat În mâna Sirienilor. Dar al lui Israel popor Va trebui să-l ia-napoi, Chiar dacă fi-va un război. De-aceea, zic: nu mai putem, În liniște, ca să ședem!”
Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.
Opt ani făcuse Iosia De când în Iuda-mpărățea, Atuncea când s-a apucat, Pe Domnul, de L-a căutat, Iar când ajunse – la domnie – De doisprezece ani să fie, A început și-a curățit Țara lui Iuda. A zdrobit Toate-nălțimile aflate În țară și-n a lui cetate. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor, Ce sunt ai Astarteelor.
Când împăratul Iosia, Ani optsprezece, împlinea – De când ajunse la domnie – La sine, l-a chemat să vie Pe fiul lui Ațalia – Care, Ștefan, drept nume-avea – Și pe Maseia, acel care Peste cetate-a fost mai mare; Și arhivarul a venit Care, Ioah, era numit. Ioah era acela care, Pe Ioahaz, părinte-l are. Acestor slujitori ai lui, Să dreagă Casa Domnului, Le-a dat poruncă, de îndat’.
De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.
„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”
Cuvintele lui Ionadab – Cari este fiul lui Recab – De-ai săi feciori sunt ascultate Și până azi sunt respectate. Ei nu beau vin și-au împlinit Tot ceea ce le-a poruncit Acela cari le e părinte. Voi, însă, n-ați luat aminte La ceea ce v-am învățat, Pentru că nu M-ați ascultat Nici când devreme v-am vorbit, Nici când târziu v-am amintit Cuvintele de mai ‘nainte. N-ați vrut ca să luați aminte Și astfel nu M-ați ascultat!
Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!
Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”
Zotsatsa