Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie Asupra Tirului, căci iată Că împotrivă-i e-ndreptată. Plângeți corăbii, cari veniți Din Tarsis, și vă tânguiți, Căci Tirul fost-a dărâmat! Acolo, totu-i spulberat Și-acuma Tirul nu mai are Nici case, nici porți la intrare! Vestea aceasta o primim Din depărtare, din Chitim.”
Ieremia 25:22 - Biblia în versuri 201422 La împărații Tirului, Precum și ai Sidonului, La cei ce fost-au împărați Peste ostroave-ncoronați – Peste acele-ostroave care Se află dincolo de mare – De-asemenea am colindat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească22 tuturor regilor Tyrului și Sidonului, regilor țărmurilor de dincolo de mare; Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201822 apoi toți regii Tirului și ai Sidonului plus regii marilor insule care sunt dincolo de mare. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202022 tuturor regilor din Tir, tuturor regilor din Sidón și tuturor regilor din insulele care sunt dincolo de mare; Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu22 tuturor împăraților Tirului, tuturor împăraților Sidonului și împăraților ostroavelor care sunt dincolo de mare; Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193122 și pe toți împărații Tirului și pe toți împărații Sidonului și pe împărații ostroavelor care sunt dincolo de mare; Onani mutuwo |
Ieremia 25:22
20 Mawu Ofanana
Pe ale timpului poteci, Au să se scurgă șaptezeci De ani apoi, vreme în care Va fi lăsată în uitare Cetatea Tirului. Acum, Anii aceștia sunt precum E viața unui împărat. Când timpul se va fi-ncheiat, Cu Tiru-apoi are să fie Asemenea precum se știe Că fost-a și femeia care E așezată în cântare Și despre care cântul spune:
Trimite-le-mpăratului Cari în Edom e-ncoronat, Celui ce e-n Moab aflat, Celui care este pe tron Peste copiii lui Amon, La împăratul Tirului Și la cel al Sidonului. Să le trimiți la împărați, Prin slujitorii lor aflați În Iuda, la Ierusalim, Care – după cum bine știm – Aduc din țara lor solia, La împăratul Zedechia.
Pentru că vine ziua-n care A Filistenilor suflare Are să fie nimicită. În acea zi, va fi stârpită Și lumea care se vădea Precum că ajutor dădea, Fiind în slujba Tirului Și-asemeni a Sidonului. Căci Domnul o să-i nimicească Pe Filisteni și-o să zdrobească Și rămășița cea pe care Ostrovul, zis Caftor, o are.
Averile-ți nenumărate, Cu mărfurile minunate, Cu târgurile cele mari, Cu-ai tăi cârmaci și marinari, Cu cei care spărturi dregeau Și la corăbii îți lucrau, Cu cei cari mărfuri au avut Și schimb, cu tine, au făcut, Cu oamenii cei de război – Iar pe lângă acești apoi, Și toți cei care se vădeau Că în al tău sân se aflau – Își vor găsi sfârșitul lor Chiar în inima mărilor, Când va fi ziua de durere, Menită pentru-a ta cădere.
Îmi zise: „Fiu al omului, Acela care e pe tron, Drept împărat în Babilon – Adică Nebucadențar – O oaste mare a strâns iar Și împotriva Tirului Și-a pus toată oștirea lui, Pentru că el se pregătea Să împlinească-o slujbă grea. Pleșuve-ajuns-au și plecate Să fie capetele toate. Toți umerii cei semețiți Ajuns-au a fi jupuiți. După toate acestea dar, Iată că Nebucadențar Nu a avut parte de plată, Pentru-a lui slujbă îndreptată În contra Tirului. Nici el Și nici oamenii lui – la fel – Parte de plată n-au avut, Pentru ceea ce au făcut.
Acolo-s voievozii care Partea de miazănoapte-i are; Sidonieni-acolo sânt, Căci coborât-au în mormânt După ce ei s-au pomenit, Rușinea, că i-a-nvăluit, Cu toate că viteji erau Și groază-n jur ei răspândeau. Ei sunt aceia arătați Că împrejur nu sunt tăiați Și cari își poară-a lor ocară Cu cei ce-n groapă se pogoară.
Zotsatsa