Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 24:5 - Biblia în versuri 2014

5 „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: Așa precum deosebești Smochinele ce le zărești Și-n felu-acesta poți a spune, Care sunt rele sau sunt bune, Așa am să-i aleg apoi, Și Eu, pe prinșii de război, Ca să le dau a mea-ndurare. Pentru că Eu sunt Acel care Am dus din Iuda, ăst popor, În țările Haldeilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 ‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Așa cum te uiți tu la aceste smochine bune, tot așa voi privi și Eu cu bunăvoință la exilații lui Iuda pe care i-am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, vorbește astfel: «Așa cum ai recunoscut tu aceste smochine bune, și Eu îi voi recunoaște (pe cei buni) ca să Îmi manifest bunătatea (față de ei): pe exilații plecați din teritoriul care se numise Iuda, pe care i-am alungat din acest loc în țara caldeenilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: „Ca smochinele acestea bune, așa îi voi recunoaște pe deportații lui Iúda pe care i-am trimis din locul acesta în țara caldéilor spre binele lor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara haldeenilor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 24:5
21 Mawu Ofanana  

Atuncea când smerit eram, Fără de țintă rătăceam, Însă acuma mă silesc, Al Tău Cuvânt să Îl păzesc.


Dacă Tu, Doamne, m-ai smerit, Spre al meu bine s-a vădit, Ca să învăț – pe a mea cale – Orânduirea Legii Tale.


Cuvântul Domnului venit, Din ceruri, astfel mi-a vorbit:


Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.


„Acuma însă, ascultați Voi toți cei care vă aflați În Babilon, unde – se știe – Ați fost aduși în grea robie! Iată Cuvântul Domnului, Spus pentru tot poporul Lui Cari din Ierusalim, apoi, E-n Babilon, prins de război!


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – Către toți prinșii de război Cari din Ierusalim, apoi, În Babilon au fost mutați:


De-aceea, tu să le mai spui: „Iată cuvântul Domnului, Cuvântul Celui cari mereu E-adevăratul Dumnezeu: „În vremurile de apoi, Vă voi aduce înapoi, Din locu-n care vă găsiți Azi, printre neamuri, risipiți, Căci a lui Israel moșie, Dată-ndărăt, o să vă fie.


Ca să urmeze fiecare, Poruncile cele pe care, Din vremuri vechi le-am rânduit Și să păzească, negreșit, Legea pe care-am dat-o Eu Spre-a fi-mplinită tot mereu.


Când al lui Israel popor, În țările vrăjmașilor, Are să fie-mprăștiat, De Mine nu va fi uitat: Nu am să-l leapăd chiar de tot; Nu-l voi urî – căci Eu nu pot – Până-ntratât, încât să vreau Ca legământul care-l au Cu Mine – prin cuvântul Meu – Să îl desfac și-n urmă, Eu S-ajung să-i șterg de pe pământ, Căci Dumnezeul lor, Eu sânt.


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”


Căci ușa nu s-a mai deschis. „Nu vă cunosc!” – mirele-a zis.


Oile Mele, tot mereu, Au ascultat, de glasul Meu. Eu le cunosc, pe toate, bine, Iar oile vin după Mine.


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.


Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?


Să nu uitați, de Domnul care, Mană, v-a dat, pentru mâncare – Pe care voi nu ați știut-o Și-ai voști’ părinți n-au cunoscut-o – Să vă smerească-n acest fel Și să vă-ncerce. Apoi, El – Așa după cum ați văzut – La toți, doar bine, v-a făcut.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa