Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:9 - Biblia în versuri 2014

9 Iată cuvântul ce s-a spus Și e pentru proroci adus: „Inima-n piept mi s-a zdrobit Și-un tremur, fără de sfârșit, Mi-a cuprins oasele de-ndat’. La fel sunt, ca și un om beat – Ca și cel care-i amețit De vinul ce l-a înghițit – Din pricina cuvântului Cel sfânt, din partea Domnului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Cu privire la profeți: Inima îmi este zdrobită înăuntrul meu, toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un bărbat doborât de vin, din cauza Domnului și a sfintelor Lui cuvinte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Urmează un mesaj pentru profeți. „Inima îmi este distrusă în interiorul meu. Toate oasele îmi tremură. Sunt ca un om beat, ca un om învins de vin din cauza lui Iahve și a sfintelor Lui cuvinte.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Despre profeți: „Inima mea este zdrobită în mine și-mi tremură toate oasele; am devenit ca un om beat și ca un bărbat doborât de vin, din cauza Domnului și din cauza cuvintelor sale sfinte.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Asupra prorocilor. „Inima îmi este zdrobită în mine, toate oasele îmi tremură; sunt ca un om beat, ca un om amețit de vin, din pricina Domnului și din pricina sfintelor Lui cuvinte.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Despre proroci: Mi se sfărâmă inima în mine, îmi tremură toate oasele. Sunt ca un om beat și ca un om biruit de vin din pricina Domnului și din pricina cuvintelor sfințeniei lui.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:9
21 Mawu Ofanana  

Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.


Ocara, inima-mi, rănește, Iar boala, trupul-mi, ofilește. Milă aștept, s-aibă cumva, Față de mine, cineva, Însă degeaba am sperat. Mângâietori am așteptat, Însă nici unul nu apare.


Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!


„Rămâneți dar, încremeniți! Închideți ochii și orbiți!” „Sunt beți, încât abia se țin, Dar nu s-au îmbătat de vin. Se clatină – cum am văzut – Dar nu pentru că au băut – Acum – vreo băutură tare. Se clatină fără-ncetare,


Nenorocitule ce ești, Tu care biat te dovedești – Dar nu de vin sau băutură Ce le-ai băut fără măsură – Ascultă dar, aste cuvinte Și-apoi la ele, ia aminte:


Când aste lucruri le-am zărit, Înspăimântat am glăsuit: „E vai de mine! Sunt pierdut, Căci pe-mpărat, eu L-am văzut! Pe al oștirii Dumnezeu – Acum – L-am întâlnit, iar eu Sunt om cu buze necurate Și locuiesc într-o cetate, În mijlocul oamenilor Care și ei, la rândul lor, Tot buze necurate au!”


De-aceea, eu am zis astfel: „Nu voi mai pomeni de El Și n-am să mai spun nimănui, Nimica, în Numele Lui!” Sărmana inimă a mea, O simt a fi asemenea Cu focul cel mistuitor, Închis precum într-un cuptor, În ale mele oase. Iată, Mă arde și nu mi se-arată, Oricât încerc să îl opresc, Cum aș putea să reușesc.


Când auziră ce-a citit, Pe loc, cu toți s-au îngrozit. Unii la alții sau uitat Înspăimântați și-au cuvântat: „Vom spune împăratului, Cuvintele prorocului.”


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


„Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


Am avut parte de a bea Amărăciuni și-n loc de vin, M-am îmbătat doar cu pelin.


Așa vorbește Dumnezeu: „Vai de prorocii cei vădiți Cum că de minte sunt lipsiți Și sunt conduși de duhul lor, Pe calea prorociilor, Și-n felu-acesta – Eu vă zic – Că-n jurul lor, nu văd nimic!


Domnul i-a zis apoi: „Să pleci Și prin Ierusalim să treci, Pentru că vreau ca în cetate Să te-ngrijești a fi-nsemnate Frunțile oamenilor care Gemete scot fără-ncetare, Din pricina păcatelor, Precum și-a urâciunilor Care se fac în locu-acel.


De la cel mic, la cel mai mare – De la copii, tineri, femei, Fecioare și până la cei Ce sunt bătrâni – să îi loviți Pe toți și să îi nimiciți! Dar să vegheați ca nu cumva, Să se atingă cineva, De cei pe care îi aflați Că sunt, pe frunte, însemnați! Să faceți precum v-am spus Eu Și-ncepeți cu Locașul Meu!” Așa precum li s-a cerut, Ei cu bătrâni-au început Care la Templu s-au aflat.


Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa