Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:6 - Biblia în versuri 2014

6 Când vremea Lui are să vie, Mântuit, Iuda, o să fie, Iar Israelul va avea, În locuință, liniștea. Un Nume, El o să primească Și astfel au să Îl numească Toți oamenii din țara voastră, „Domnul, Neprihănirea noastră!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 În zilele Lui, Iuda va fi mântuit și Israel va locui în siguranță. Va fi cunoscut sub Numele de «Domnul, Dreptatea noastră!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 În zilele (guvernării) Lui, cei numiți Iuda vor fi salvați; și Israel va locui într-un climat de securitate. Va fi cunoscut cu numele de Iahve – Dreptatea noastră!’

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 În zilele lui, Iúda va fi mântuit și Israélul va locui în siguranță. Acesta este numele cu care va fi chemat: „Domnul este dreptatea noastră”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit și Israel va avea liniște în locuința lui; și iată Numele pe care i-L vor da: ‘Domnul, Neprihănirea noastră’!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 În zilele sale Iuda va fi mântuit și Israel va locui la adăpost. Și acesta este numele lui cu care se va numi: Domnul, Dreptatea noastră.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:6
50 Mawu Ofanana  

Iuda și-ntregul Israel, În liniște-au trăit astfel, De la Beer-Șeba începând, La Dan în urmă ajungând. Sub via ce o stăpânea, Sau sub smochinul ce-l avea, Atunci, trăit-a fiecare, Doar în belșug și desfătare.


Tu ai săgețile-ascuțite. Inimi, cu ele-or fi lovite, Ale vrăjmașilor pe care Al nostru împărat îi are. Sub vârful lor ucigător Cădea-va orișice popor.


În al Gosenului ținut – Acolo unde au șezut, Atunci, fiii lui Israel – Piatra nu a bătut, defel.


El are-a fi Judecător Al tuturor neamurilor. Va hotărî sorții pe care Îi vor avea multe popoare, Și-n felu-acesta, va fi pace. Din săbii, pluguri, își vor face; Iar fierul sulițelor are Să se prefacă în cosoare. Nici un popor nu va avea De gând, să scoată sabia, În contra altuia apoi, Căci nimeni nu va vrea război.


„Atunci, cel care-i așezat Pe scaunul de împărat Va-mpărăți doar cu dreptate, Iar voievozi-au să arate Că se conduc, în cârmuire, Mereu doar de neprihănire.


Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.


Domnul ne e Judecătorul. Domnul ne e Legiuitorul. Domnul ne este Împărat Și mântuire El ne-a dat!


Iată că Domnul e-nălțat Și la-nălțime-i așezat. Nepărtinirea Domnului Precum și cu dreptatea Lui, Întreg Sionul l-au umplut.


Fiare sălbatice sau lei Nu vor călca pe firul ei, Ci numai cei răscumpărați, Pe ea, să meargă, sunt lăsați.


„Iată, Eu – Domnul – te-am luat, Pentru că Tu ești Cel chemat Și rânduit ca mântuire S-aduci pentru întreaga fire. De mână, am să Te iau Eu Și am să Te păzesc mereu, Căci Te voi pune legământ, Pentru popor, pe-acest pământ. Lumină ești, neamurilor,


Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.


Orișice armă făurită În contra ta, va fi zdrobită, Pentru că ea, putere, n-are. De-asemeni, orice limbă care Va fi-mpotriva ta-ndreptată Când se va face judecată, Are să fie osândită, Fiind de-ndată pedepsită. Aceasta-i moștenirea dată Robilor Domnului și iată, Aceasta-i mântuirea Mea, De care, parte, vor avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ascultă dar, cuvântul meu! Află că Însuși Dumnezeu, Un semn urmează să îți dea, Pe care tu îl vei vedea. Foarte curând, fecioara – iată – Va rămânea însărcinată. Emanuel, o să-l numească Pe fiul ce-o să-l zămislească. (Numele e tradus apoi, Prin „Dumnezeu este cu noi”)


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Căci pentru voi, Eu am nutrit Doar gânduri bune și-astfel vreau, Un timp de pace, să vă dau, Parte s-aveți de fericire Și nu doar de nenorocire. Am să vă dau un viitor Și o nădejde, tuturor.


N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.


„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”


„Am să îi strâng pe toți și-apoi Îi voi aduce înapoi, Din toate țările în care I-a izgonit mânia-Mi mare. Aici, ei au să locuiască Și liniște au să găsească.


Căci o Odraslă o să iasă, Atunci, din a lui David casă. Neprihănită va fi Ea Și-n felu-acesta, va putea, Dreptatea să o-nfăptuiască Și judecata s-o-mplinească.


Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.


Dau jos cununa, ne-ndoios! O voi da jos! O voi da jos! Dar acest lucru o să fie Numai atunci când o să vie Cel care are drept la ea Și Îi voi spune să o ia.”


În liniște-au să locuiască În țară și au să-și zidească – Acolo, iarăși – case noi. Și vii își vor sădi apoi. Da. Liniște ei vor avea, Atunci când judecata Mea – Așa precum a fost rostită – Are să fie împlinită Față de cei ce locuiesc În jur și îi disprețuiesc. Atuncea, ei vor ști mereu, Că Eu sunt Domnul Dumnezeu. Vor ști dar, că sunt Domnul lor, Iar ei Îmi sunt al Meu popor.”


Tu, fiu al omului, vorbește Și-n acest fel îi prorocește, Lui Gog: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis așa: „Atuncea când, Pe-al Meu popor ai să-l vezi stând În liniște, în țara lui, Pe munții Israelului, Din țara ta tu ai să vii –


În jurul ei, cetatea are Un loc anume, un loc care Ajunge-vei să îl socoți La optsprezece mii de coți. Cetatea o să dobândească Un nume și-o să se numească, „Domnul e-aicea!” Negreșit, Acesta-i numele primit, Nume ce îl va căpăta Și din acea zi-l va purta.”


Numărul săptămânilor Sortite pentru-al tău popor Și pentru-a ta sfântă cetate – Până când fi-vor încetate Relele ce sunt săvârșite Și până vor fi ispășite Păcatul și nelegiuirea De cari umplută este firea, Până când fi-va arătată Neprihănirea minunată Care urmează ca să vie Și veșnică are să fie, Pân’ la pecetluirea care Astă vedenie o are Și cu această prorocie, Și până când are să fie Făcută ungerea pe care O va primi Acela care Este drept Sfânt al sfinților – Numărul săptămânilor De cari îți pomenisem ție, De șaptezeci, are să fie.


Tu Doamne, însă, ne-ncetat, Doar drept a fi, Te-ai arătat. A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine. Toți cei ce-n Iuda sunt aflați, Să se simțească rușinați. Cei din Ierusalim la fel, Precum și cei din Israel, Fie că sunt apropiați, Fie că sunt îndepărtați Pentru că Tu i-ai izgonit În lume, când au săvârșit Fărădelegi și-s arătați, Față de Tine, vinovați!


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Milă, în schimb, Eu voi avea, De Iuda și de casa lui, Iar prin puterea Domnului – Acela care, tot mereu, E al lui Iuda Dumnezeu – Le voi aduce izbăvire. Însă această mântuire, Nu le-o voi da prin arc apoi, Prin sabie sau prin război; Și nici prin cai n-o vor avea, Sau călăreți, de-asemenea.”


Cu cei care, popor, Îmi sânt, Am să închei un legământ. El, încheiat, o să mai fie Cu fiarele de pe câmpie, Cu neamul zburătoarelor Precum și-al târâtoarelor. Arcul îl voi sfărma în țară, Și sabia. Voi scoate-afară Orice unealtă de război, Căci liniște le dau apoi.


„Dar mântuirea se arată Pe muntele Sionului. El este sfânt, iar casa lui Iacov își va lua apoi, Toate moșiile-napoi.


Izbăvitorii se arată Și pe Sion suie-a lor ceată, Să judece țara pe care Esau în stăpânire-o are. Dar cât despre împărăție, A Domnului ea o să fie.”


Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.


„Casa lui Iuda o-ntăresc Și-n urmă am să izbăvesc Și casele cele pe care, Pe-acest pământ, Iosif le are. De ei Mi-e milă, iar apoi Îi voi aduce înapoi Și-i fac precum au fost odat’, De parcă nu i-am lepădat. Eu am să îi ascult mereu, Căci le sunt Domn și Dumnezeu.


„Atunci” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – „Unii pe alții vă chemați, Sub viță sau smochin, să stați.”


Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire.


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”


Să fiu și eu, în El, găsit – Nu cu neprihănirea mea, Pe care Legea mi-o dădea – Ci cu acea neprihănire Ce vine peste omenire Și cari, de Dumnezeu, e dată, Doar în credința arătată, În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa