Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 23:4 - Biblia în versuri 2014

4 Am să aleg alți păstori, noi, Și îi voi pune peste oi. Ei, turma Mea, au să o pască Și ne-ncetat au s-o păzească, Iar oilor – de bună seamă – Atunci nu le va mai fi teamă. Nici groază n-au să mai simțească Și nici una n-o să lipsească.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Voi desemna peste ele păstori care le vor paște. Nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta și nu va mai lipsi niciuna dintre ele“, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Îi voi desemna păstori care o vor paște. Nu îi va mai fi teamă, nici frică; și nicio oaie nu va mai lipsi din ea.» Acestea sunt cuvintele lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta și nu se vor rătăci” – oracolul Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Voi pune peste ele păstori care le vor paște; nu le va mai fi teamă, nici groază și nu va mai lipsi niciuna din ele”, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și voi ridica păstori peste ele care le vor păstori. Și nu se vor mai teme, nici nu se vor înspăimânta și niciuna nu va lipsi, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 23:4
25 Mawu Ofanana  

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.


N-ai teamă Iacove, îți zic! Apoi, și ție, Israel, Îți spun: nu te speria, de fel! Din țara cea îndepărtată – Unde te-am izgonit odată – În cari ajuns-a ca să fie Sămânța ta dusă-n robie, Cu mâna Mea te izbăvesc. Iată că Eu – Domnul – voiesc Ca-n vremurile de apoi, Pe Iacov să-l aduc ‘napoi, Ca să-i dau liniște și tihnă. Nicicând, apoi, a lui odihnă Nu se va tulbura vreodat’.


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


Atunci doar, lepăda-voi Eu, Pe Iacov și pe robul Meu – Pe David – și nu voi avea Grijă, ca înaintea Mea, Sămânța lor mereu să fie, Pe scaunul cel de domnie Ce-i al stăpânitorilor Puși peste-al lui Avram popor, Peste al lui Isac și apoi Peste-al lui Iacov. Înapoi, I-aduc pe cei ce se vădesc Prinși de război și-i izbăvesc. În acest fel, de mila Mea, Parte – mereu – ei vor avea!”


Pe oameni, am să-i înmulțesc Și vitele-am să le sporesc. Ca mai ‘nainte o să fiți Iarăși, în urmă, locuiți Și mai mult bine – bunăoară – Vă fac, decât odinioară. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.


Când Eu am să Mă-ntorc spre voi, Veți crește-n număr mai apoi, Și o să umpleți tot pământul Acelei țări, căci legământul Pe care Eu, la început, L-am încheiat, va fi ținut.


Căci locui-va fiecare, Doar sub smochinul ce îl are, Sau va ședea sub a lui vie Fără ca tulburat să fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit. El este Domnul oștilor.


Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.


Paște-Ți poporul Tău cel drag! Ți-l paște, cu al Tău toiag, Căci a Ta turmă se arată Și moștenire, totodată. Șade-n pădurea din Carmel Și singur e poporu-acel. Pe culmile Basanului Și ale Galaadului, Să pască, precum a făcut În vremile care-au trecut.”


Atuncea, acea rămășiță Care-i din Israel, de viță, Nu are să mai săvârșească Nelegiuiri, n-o să rostească Minciuni, căci nimeni nu mai are, În gură, limbă-nșelătoare. Toți au să pască-atunci în tihnă. Vor avea parte de odihnă, Căci nimeni nu o să mai poată Ca să-i mai tulbure vreodată.


Și în ăst fel au cuvântat: „Iată că noi am socotit, Ostașii cari ne-au însoțit. Nu a pierit, în ăst război – În lupte – nimeni dintre noi.


Până acum, îi păzeam Eu Și-i ocroteam, în al Tău Nume, Pentru c-am fost cu ei, în lume. Din ei, nici unul n-a pierit, Afară doar de cel sortit Să fie al pierzării fiu, Precum Scripturile ne scriu.


Să plece.” Astfel a vorbit, Ca vorbele ce le-a rostit, Să se-mplinească: „N-am pierdut, Pe cei ce-n grijă i-am avut, Pe care, chiar Tu Mi i-ai dat.”


Puterea, de la Dumnezeu, Azi, prin credință, vă păzește Și ne-ncetat, vă ocrotește, Căci mântuirea pregătită, Gata-i a fi descoperită, În vremurile de apoi, Și-o veți putea primi și voi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa